A plecat la cer tatal pastorului Daniel Branzei

Pe grupul de discutii Roboama am primit urmatoarea veste:

Dragii mei

Vasile Branzei, tatal nostru, a plecat la Domnul Sau luni dimineata, 19 Noiembrie, 2007.
A murit in somn, linistit, dupa ce ieri dupamasa a intrat in coma.
Ultimele lui cuvinte au fost pozitive. A glumit cu noi pana in ultima clipa, optimist. L-am intrebat daca vrea sa plece sa se intalneasca cu Domnul Isus si cu mama. Mi-a spus ca da.
Ultimele cuvinte au fost: „Drum bun, taticule. Ne va fi tare greu fara dumneata.”

Slava Domnului pentru ca noi n-avem un sfarsit fara nadejde, ci o nadejde fara sfarsit!

 

Daniel Branzai

Fotografii si detalii la : http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/11/19/a-sunat-soneria-doamna-a-venit/#more-322

0 răspunsuri la „A plecat la cer tatal pastorului Daniel Branzei”

  1. Sambata a fost cea mai grea zi din viata mea de fiu. Am fost singur cu tata. M-a luat in “camera lui”.
    Si-a “pus casa in randuiala”, ca cei ce se pregatesc pentru ultima calatorie. Apoi, ne-am rugat impreuna.

    De rugat, s-a rugat de fapt numai dansul. Cand mi-a venit randul, … eu n-am mai putut ajunge la capat. Sunt sigur insa ca Dumnezeu m-a inteles.

    Este interesant ca in preajma tatalui meu nu am nicodata sentimentul mortii iminente. Totul in dansul este numai despre viata! O viata care nu se sfarseste, care n-are niciun gand sa se termine, ci doar se muta dintr-un palier intr-altul, superior.

    Azi, luni, am stat iar impreuna cu “bunicii”, cum le spunem noi parintilor din cauza nepotilor (chestie total lipsita de logica, pe care n-o pot intelege decat cei aflati intr-o situatie familiara asemanatoare cu a noastra). L-am intrebat pe tata: “Ce bucurie putem sa-ti facem astazi?” A inchis ochii si mi-a raspuns:

    “Cea mai mare bucurie posibila mi-a facut-o deja Dumnezeu. Ce mi-ati mai putea adauga voi?”

    Ca mereu in ultima vreme, cuvintele lui Vasile Branzei sunt “vorbe mari”, cu semnificatii multiple si indesate.

    Dupa un timp, s-a uitat Traian Ban, tatal sotiei male, si i-a spus: “Pana la urma, Dumnezeu v-a incorpora toate lucrurile in Sine insusi. Atunci o sa fie totul bine.”

    Tati i-a raspuns cu un hohot de ras: “Da pana atunci o sa mai fie multa vreme!”

    “Poate sa fie, eu nu ma grabesc!” a venit raspunsul.

    N-am priceput, dar am inteles ca eram iar “spectator” la una din disputele lor “teologice” care se purtau de luni, daca nu de ani de zile.

    “Nu ma grabesc pentru ca si pana atunci o sa fie frumos” a spus tatal meu.

    Traian Ban a continuat: “Tii minte ca Spurgeon a spus ca cei care fixeaza date profetice, risca sa piarda bucuria asteptarii! Si asteptarea nestiutoare isi are si ea farmecul ei.”

    Amin, amin! Asa este: Asteptarea nestiutoare isi are si ea farmecul ei …

    « O lume fara computere? Selectie … “naturala” ? »

    sursa: http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/11/05/priveghi-pregatitor/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.