O veste trista

Aseara, Alina Olariu din Suceava – 29 ani – , a plecat la cele vesnice in urma unui accident la sanius. Am avut-o corista in corul din Spania. Frati de ai Alinei ii am in corul de copii si corul de clopotei. Au fost 8 coristi accidentati, dar Alina a murit. Ceilalti sunt bine si sunt acasa. Inmormantarea este marti 1 ianuarie 2008 ora 12.00 in Biserica Crestina dupa Evanghelie Suceava-Burdujeni. Corul BUCOVINA este rugat sa cante la serviciul de inmormantare

sursa: yahoo mesager

Luni ora 17 – La Ilişeşti

Luni la ora 17 se va pleca spre Caminul de batrani din Ilisesti.

Va fi o mare placere si binecuvantare ca batranii sa se bucure de preyenta Mainilor Deschise unite intr+un cantec de colind.

Este un moment mult asteptat de prietenii nostri varsnici, aproape nu concep o asemenea sarbatoare a nasterii Domnului fara prezenta si cantecele noastre. Mihai Gafencu si David Regus vor insoti pe toti cei doritori sa participe.

Potriveli potrivite!

Adevaratele comori ascunse in simboluri si asemanari

Comorile Domnului nostru Isus Hristos sunt mult prea numeroase,prea adanci si prea minunate,pentru ca sa le intelegem la prima vedere. Adevarurile de suprafata sunt deschise si evidente,cu toate acestea multe dintre ele ne scapa din vedere pentru multa vreme. Comori de nestemate ascunse asteapta pentru a rasplati efortul celor care cauta sa afle ce vrea Dumnezeu sa le descopere despre El si despre Domnul Isus Hristos.
Dumnezeu S-a intristat cand Eva nu s-a supus poruncii Lui,ci a ascultat de sarpe. El i-a spus sarpelui:”Vrajmasie voi pune intre tine si femeie,intre samanta ta si SAMANTA ei. Aceasta iti va zdrobi capul,si tu ii vei zdrobi calcaiul.”(Geneza 3:15). In spatele acestor cuvinte sunt ascunse COMORI de adevar pe care Dumnezeu a ales sa ni le dezvaluie putin cate putin. El stia ca SAMANTA va muri si va invia din morti a treia zi.
Dumnezeu prin planul Sau a ales a treia zi a creatiei sa scoata pamant uscat din gramada de ape,sa faca sa creasca plante,ierburi si copaci.(Geneza 1:9-13) Aceasta este o icoana preinchipuitoare a invierii! Cred ca Dumnezeu se bucura cand noi cautam sa descoperim aceste comori ascunse ale adevarului.
In a zecea generatie a omenirii,Dumnezeu a ales un om deosebit sa construiasca o CORABIE.(Geneza 5:3-29) Corabia a fost un simbol al Domnului Isus Hristos,in timp ce Noe si familia sa au fost un simbol al Bisericii,in siguranta alaturi de Domnul Isus. Dumnezeu a condus corabia la locul potrivit.”In luna a saptea,in ziua a saptesprezecea a lunii,corabia s-a oprit pe muntii Ararat.”(Geneza 11:10-29) Dupa aproape 2400 de ani Domnul Isus invia din morti in aceeasi zi. Nu cred ca lucrul acesta a avut loc la intamplare.
In cea de-a douazecea generatie (Geneza 11:10-29) Dumnezeu a aratat prin Avraam ca trebuia jertfit “un singur fiu”.(Geneza 22:2,12,16) Desi Avraam nu l-a sacrificat pe Isaac,Biblia ne spune ca el “a adus jertfa pe singurul lui fiu”.(Evrei 11:17) In inima sa Avraam il oferise pe Isaac,inainte ca el sa taie lemne pentru arderea de tot.(Geneza 22:3) In a treia zi (Geneza 22:4,11-13) el l-a primit ca si inviat din morti.(Evrei 11:19) Acestea sunt simboluri si asemanari date de Dumnezeu care ne conduc direct la Domnul Isus Hristos,iar precizia lor este de-a dreptul uimitoare.
In a sasea generatie dupa Avraam,Dumnezeu l-a chemat pe Moise sa scoata pe poporul Sau afara din Egipt si sa scrie Pantateuhul. Dumnezeu Insusi s-a ocupat de toate detaliile care urmau sa fie scrise despre cele cele douazeci si cinci de generatii care l-au precedat pe Moise. Incepand cu Geneza pana la Apocalipsa,Domnul Isus Hristos este tema centrala a Bibliei.
Moise,alesul lui Dumnezeu pentru transmiterea Legii Vechiului Testament,a fost un prevestitor al Domnului Isus Hristos,Intemeietorul,Profetul si Judecatorul ales de Dumnezeu in Noul Testament.(Deuteronom 18:15,18) Jertfele mozaice au fost doar “umbra bunurilor viitoare,nu infatisarea adevarata a lucrurilor.”(Evrei 10:1) “Trupul este al lui Hristos.”(Coloseni 2:17) Simboluri si asemanari reprezinta intreaga gelerie de imagini a lui Dumnezeu,care anticipeaza in primul rand Persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos. Aceste nestemate de adevar merita cautate!

“Vazandu-L pe Domnul Isus Hristos in Cortul Intalnirii”, Ervin N. Hershberger

sursa: http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/12/21/potriveli-potrivite/#more-382

Când e tăcere

Cand e tacere… E-mail

Cand e tacere...Există clipe în viaţă, când, neavând răspunsuri la întrebările ce se ivesc, nu ştim încotro s-o apucăm. Există momente în viaţă, când, totuşi, cu răspunsul în faţă, şi cu cheia rezolvării la îndemână, nu ştim ce să facem.

Şi de ce? Pentru că ignorăm răspunsul lui Dumnezeu, şi neglijăm soluţia LUI, sau ajutorul Său ceresc, pe care ni-l oferă „fără bani şi fără plată”. – Ca apoi, când „DE CE-ul” se iveşte din nou, să nu pricepem scopul, şi să nu ne dăm seama de Cine ar trebui să ascultăm, să depindem şi să fim ghidaţi.

Dumnezeu vorbeşte, noi suntem deficitari la capitolul AUZ! Dumnezeu ne arată, noi suntem deficitari la capitolul VĂZ!

Prea puţin ştim să ascultăm susurul izvorului, sau prea puţin EU-l ne tace, să asculte Şoapta!
Şoapta … răspunsul … soluţia … lumina!

Agitaţia, stres-ul, lipsurile, problemele … toate astea ne îndepărtează de Dumnezeu, şi ne închid ochii încet încet, să nu-L mai vedem, urechile să nu-L mai auzim şi ne împietresc inimile să nu-L mai simţim.

Şi ne îndepărtăm … distanţa creşte … zidul apare!
Eşti gata să faci linişte?
Vrei să auzi?
Eşti gata să-ţi limpezeşti ochii?
Vrei să vezi?
Eşti gata să-ţi deschizi inima?
Vrei să simţi?

Dumnezeu îţi vorbeşte, Dumnezeu îţi arată, Dumnezeu te atinge, te întăreste, te mângâie.
Eşti gata să pui „pauză”? Eşti gata să te opreşti din alergarea nebună?
Eşti gata să spui „stop”? Eşti gata să renunţi la obiceiurile păcătoase?
Îţi sugerez un abandon, dragă cititorule!
ABANDON ÎN BRAŢUL LUI DUMNEZEU!

Fii binecuvântat!

George Bîrle

sursa: http://www.infocrestin.ro/editorial/cand-e-tacere-2.html

Strigatul de la Miezul Noptii

Dragi prieteni ai Asociatiei Strigatul de la Miezul Noptii,

Sfanta Scriptura nu contine nici un fel de indicatii referitoare la sarbatorirea nasterii Mantuitorului. Cu toate acestea, in toate bisericile crestine exista traditia Sarbatorii Craciunului.

In adunarea mesianica din Yad Hasmona (Israel), Craciunul este sarbatorit intr-un mod cu totul diferit fata de restul Europei. Nu veti gasi aici nici un pom de Craciun si nici momentul daruirii cadourilor. In timpul serviciului divin de Sabat, inainte de Craciun, are loc o cina festiva, in timpul careia, pe baza afirmatiilor Scripturii, se studiaza importanta intruparii lui Mesia in urma cu mai bine de 2000 de ani: «O stea rasare din Iacov, un toiag de carmuire se ridica din Israel» (Num. 24,17).

********

Recent in Israel a avut loc o noua conferinta menita sa gaseasca o solutie de pace intre statul evreu si palestinieni. Cu toate acestea, pacea care ni se infatiseaza inaintea ochilor este mai mult decat inselatoare, deoarece intre Ierusalim si Betleem se afla o granita formata partial din sarma ghimpata si partial din zid. Betleemul nu mai este demult un oras evreiesc, ci unul palestiniano-arab. Avand in vedere acest lucru, evreii ultraortodocsi, care inca Il mai asteapta pe Eliberatorul promis, se vad nevoiti sa recunoasca faptul ca profetia referitoare la Mesia din Mica 5,2 nu se mai poate implini astazi: «Si tu, Betleeme Efrata, cu toate ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel si a Carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei».

De Craciun insa, noi ne putem aminti de implinirea minunata a acestei extraordinare promisiuni si de faptul ca Imparatul imparatilor care S-a nascut in Betleem nu este un om ca oricare altul, ci obarsia Lui este din vremuri stravechi, din zilele vesniciei. Din acest motiv, profetul Isaia I-a dat acestui Copil cele mai minunate nume: «Un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii“» (Isaia 9,6).

Numai acest Domn minunat al pacii va putea aduce atat Israelului, cat si intregii lumi pacea autentica, mult asteptata.

********

Mesajul Craciunului este mesajul luminii, deoarece Fiul lui Dumnezeu, Lumina lumii, S-a nascut in Betleem. Aceasta veste stralucitoare are puterea de a strapunge si cel mai adanc intuneric.

Cartea profetului Isaia prezinta o marturie minunata a acestei lumini care patrunde peste tot: «Intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz. Poporul care umbla in intuneric vede o mare lumina; peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina … Astazi in cetatea lui David vi S-a nascut un Mantuitor, care este Cristos, Domnul» (Isaia 9,1-2; Luca 2,11).

De Craciun, pe acest pamant nu a venit cineva neinsemnat, ci Insusi Mantuitorul, Salvatorul, Eliberatorul, Sustinatorul si Ocrotitorul nostru. Cum stau insa lucrurile cu noi? Ne bucuram zilele acestea doar de luminile si de decoratiunile care impodobesc fiecare casa sau Insusi Mantuitorul, Lumina lumii, ne umple inima de pace?

Prin credinta in Isus Cristos putem primi iertarea pacatelor noastre: «Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curata-ma de pacatul meu!» (Psalm 51,1-3).

Tot ceea ce trebuie sa faca un om care isi doreste eliberarea de pacat, este sa se caiasca sincer de faptele rele comise si sa isi ceara iertare din toata inima: «Am pacatuit impotriva Domnului». Iertarea pacatelor este posibila pentru fiecare pacatos, din orice natiune de pe fata pamantului. Isus Cristos vrea ca si in viata ta sa vina Craciunul. El te iubeste si de aceea vrea sa te scape de povara pacatelor tale chiar astazi, chiar acum. Maine ar putea fi prea tarziu. Numai prin El este posibila iertarea de pacate, nimeni sau nimic altceva nu iti poate oferi izbavirea.

Multi oameni se amagesc singuri, considerand ca de fapt nu sunt chiar asa de rai. Ei cred ca daca se poarta frumos cu cei din jurul lor, daca evita certurile si scandalurile, daca isi iubesc familia si ii ajuta pe cei nevoiasi, este suficient pentru a avea asigurata intrarea in cer. Cu siguranta, lucrurile bune pe care le fac au valoarea lor incontestabila, dar ele nu vor fi niciodata indeajuns pentru a-i scapa de pacate. Asadar, sa nu ne amagim singuri, deoarece Dumnezeul omniscient nu se uita la fata omului, ci la inima sa.

Raul este prezent in inima noastra inca din momentul nasterii, de aceea nu este nevoie sa comitem pacate mari pentru a fi pierduti pe vecie. Firea noastra este din start una pacatoasa. Din cauza aceasta, Dumnezeu a luat chip de om prin Domnul Isus Cristos: «Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica» (Ioan 3,16).

Oricat de intunecat ar fi totul in jurul nostru, avem o speranta necurmata, o nadejde vie si minunata: «S-a nascut astazi un Mantuitor, care este Cristos, Domnul». Mantuitorul poate deveni lumina si pentru tine.

************************

Despre aceste subiecte, dar si despre altele, puteti citi pe larg in revista Stiri din Israel 12/2007 (24 pag. tiparite in culori).

Pentru orice informatii suplimentare sau comanda abonament ne puteti contacta la adresa de mai jos:

——————————————-
Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii

OP.3, CP.136

310540 – Arad / ARAD

Romania

Tel: +4-0257-206.050

Fax: +4-0257-256.517

e-mail: smn@inext.ro

A iubi si a fi iubit…depasirea barierei timpului

, Este o mare fericire să fii iubit. Dar una şi mai mare este să iubeşti. Cine le are pe amândouă este mai presus de lumea timpului (…) este mai tare decât moartea.”

Fiecare dintre noi îşi doreşte să fie iubit. De ce ? Pentru că iubirea este esenţa vieţii. Apostolul Ioan spune: Dumnezeu este dragoste, în Evanghelia sa, dar mai ales în epistolele sale. (1Ioan 4:8,16)

fixed-heart.jpgDacă esenţa Creatorului nostru este dragostea, înseamnă că atunci când ne-a creat a turnat din esenţa Lui în vieţile noastre. Sculptând viaţa noastră ,,după Chipul şi Asemănarea Lui ”, a pus în noi stropi ai dragostei.

Într-o zi însă, am aflat ce este ura. Ne-am răzvrătit împotriva Celui ce ne iubea atât de mult, iar inima noastră s-a pătat cu noroiul urii. Am încercat să ne spălăm petele din inimă cu propria noastră neprihănire, sperând zadarnic ca să o curăţim. Speranţe zadarnice…iluzii sfărâmate.

Am încercat în zadar soluţiile noastre. Nici una dintre ele nu s-a dovedit un detergent suficient de puternic, ca să ne scape de ură. De atunci purtăm ura în noi. O purtăm generaţie după generaţie. O transmitem moştenire urmaşilor noştri, cu speranţa că într-o zi vor descoperi o soluţie pentru ea. Speranţe zadarnice.

Undeva trebuie să existe dragoste, spun oamenii. Poate …pacea înseamnă dragoste. Şi luptăm pentru pacea lumii, gândindu-ne că prin exploatarea urii, luptând unii cu alţii şi supunându-i, vom avea pace între noi, şi, poate …dragoste.

Imperiile mari vroiau pacea, însă o impuneau cu sabia.

Oamenii tânjesc după dragoste. Sfântul Augustin spunea dictonul deja celebru: ,, Omul s-a născut cu un gol de forma lui Dumnezeu în inima lui, şi acest gol nu poate fi umplut decât de El.” Oare să nu fie acel gol dorinţa după dragoste ?

Într-o zi am primit răspuns la golurile din inimile noastre. Într-o zi am primit Marea Soluţie pentru petele vieţii noastre. Într-o zi am primit răspuns la toate întrebările pe care ni le puneam.

Am regăsit Marea Dragoste pe un deal pierdut al lumii, într-un loc în paragină, numit Golgota. Stătea atârnată în câteva piroane, poate pentru a nu-şi putea lua zborul spre Casa ei din ceruri. O prinseseră oamenii, şi asupra ei s-a revărsat toată ura lor sălbatică, tot veninul şi toată spuma amarurilor lor, durerilor lor şi a păcatelor lor. O bătuseră sălbatic, o dezbrăcaseră de toată puterea Ei, dar aşa, stând ţintuită pe câteva bârne, emana toată strălucirea Fiinţei ei. Urii ce se revărsa de pe chipurile lor crispate, în care deznădejdea brăzdase şanţuri adânci, i-a răspuns cu dragoste: Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac !

Acolo, la picioarele crucii Fiului lui Dumnezeu am aflat ce înseamnă iubirea, am regăsit identitatea mea pierdută în praful uitării secolelor scurse, aceea de fiu al lui Dumnezeu, Dragostea.

Inima mea şi-a regăsit ritmul, pierdut în alergările zbuciumate ale căutării dragostei, şi pentru prima dată am simţit ce înseamnă să fii cu adevărat fericit.

E o mare fericire să fii iubit. În iubire se găseşte siguranţă, se găseşte protecţie. Adeseori ne temem de cei din jurul nostru. Simţim că atunci când vor cunoaşte adevăratul nostru chip, ne vor părăsi. Ne vor dispreţui. Nu ne vor mai iubi. Şi vom fi din nou singuri. De aceea, când găsim persoana iubită, cea care ne iubeşte şi ne acceptă aşa cum suntem, vrem să fie a noastră. Suntem gata să ne împărţim cu ea tot ce posedăm, doar să ne iubească.

E o mare fericire să fii iubit. Iubirea îţi dă aripi să poţi străbate văzduhurile vieţii, să poţi înfrunta furtunile disperării şi deznădejdii, să te poţi înălţa pe curenţii încrederii celuilalt în tine, pentru a te ridica pe înălţimile liniştite ale vieţii. Când eşti iubit şi ştii că cel ce te iubeşte are încredere în tine, puterile ţi se dublează, inima îţi este mai tare şi mintea îţi devine mai ageră.

Când eşti iubit, devii mai frumos, pentru că o faci pentru celălalt, devii mai sensibil la durerile lui, devii mai atent la nevoile şi problemele celuilalt. Când eşti iubit, vezi florile din jurul tău, şi te miri cât de frumoase sunt, şi cât de orb ai fost până atunci, de nu le-ai văzut. Când iubeşti, cerul e o paletă splendidă de culori ce îşi împrăştie lumina şi căldura în inima ta. Când eşti iubit, oamenii sunt mai frumoşi, eşti mai bun. De ce ? Pentru că eşti iubit. Ai sări într-un picior şi ai spune tuturor: Mă iubeşte ! Mă iubeşte !

Deşi este de o tonalitate atât de vastă, iubirea îşi manifestă efectele aproape la fel. Când eşti iubit, lucrul acesta radiază pe faţa ta.

Inima mea este plină de fericire. Acolo, lângă crucea din dealul iubirii, sărutând picioarele însângerate ale Iubitului meu, mi-a făcut cea mai frumoasă declaraţie pe care am primit-o în viaţă: ,, Te iubesc cu o iubire veşnică.” În durerile cutremurătoare ale Fiinţei Lui mi-a spus: ,, Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile…dar dragostea Mea nu se va muta de la tine.”

,, E o mare fericire să fii iubit. Dar una şi mai mare este să iubeşti.”

Iubirea naşte iubire. Aşa este principiul. Şi funcţionează. Se cere însă o condiţie: aceea de a fi conştient că eşti iubit. Mulţi nu conştientizează că sunt iubiţi, de aceea nu iubesc. Abia când simţi şi eşti conştient că cei din jurul tău te iubesc, începi să îţi schimbi atitudinea faţă de ei. Iubirea te transformă.

,, Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.” (1Ioan 4:19)

Cei care doar aşteaptă să fie iubiţi nu reuşesc să guste decât jumătate din cupa fericirii. Pentru că atunci când îi iubeşti pe ceilalţi, bunăstarea lor, creşterea lor pe toate planurile primează pentru tine. Când îi iubeşti pe ceilalţi, vei investi în ei, te vei investi în ei şi creşterea lor va constitui fericirea ta.

Adevărata iubire a celorlalţi înseamnă smerenia ta, altruismul tău. Precum victoriile copiilor sunt prilejuri de sărbătoare pentru părinţi, sunt mândria şi bucuria lor, aşa şi manifestarea iubirii în ceilalţi şi acceptarea acesteia de către aceştia ar trebui să fie motive de bucurie pentru cel care iubeşte.

A-i iubi pe ceilalţi presupune un sacrificiu. Nimeni nu obişnuieşte să iubească gratuit. De aceea, când o faci, aşteaptă-te ca tu să fii cel care sacrifici şi te sacrifici. Însă acest sacrificiu are ascuns în el însuşi fericirea. E fericirea că ai zidit ceva care va rămâne, care speri să aducă rod în viitor.

Să îi iubeşti pe ceilalţi, chiar dacă nu o merită, este o mare onoare pe care ne-o oferă Dumnezeu. Asta înseamnă că semănăm cu El, că luăm aceeaşi saci ai seminţelor bune în spate, şi alături de El, începem să semănăm ogorul inimilor pământenilor, asudând sub povara muncii, a cărui rod nu îl vedem acum. Apoi, într-o zi, din nou alături de El, cu coasa în spate şi cu cântări de bucurie în inimă, ne vom îndrepta spre acelaşi ogor pentru a strânge roadele. Cu El alături, cu mânecile suflecate, vom trage largi lungimi de coasă, şi vom strânge roadele în snopi.

,, E o mare fericire să fii iubit. Dar una şi mai mare este să iubeşti.

Cine le are pe amândouă este mai presus de lumea timpului (…) este mai tare decât moartea.”

Psihologii care se ocupă în special cu problemele ce ţin de familie şi echilibrul în familii încearcă să definească lucrurile cât mai simplu. Ei spun că în fiecare om există un rezervor pentru iubire. Acesta nu poate fi umplut decât cu iubire. Iubirea în rezervor este precum benzina în rezervorul de la maşină. Ea se goleşte în timp. Când ai rezervorul plin, ai multă energie şi multă putere pentru viaţă şi pentru relaţiile cu ceilalţi. Îi iubeşti pe ceilalţi, pentru că tu însuşi eşti iubit. Cel care îţi umple rezervorul este partenerul tău de viaţă, soţia sau soţul, cel în care ai încredere şi care ar trebui legitim să te iubească. Când însă nu îţi arată iubire cel de la care te aştepţi să te iubească, rezervorul, devenit gol între timp, nu te mai poate ajuta. Şi atunci abia îţi târăşti viaţa, şi îţi pierzi puterile, nu mai eşti bun de nimic, iar în relaţiile cu ceilalţi devii insuportabil.

Ne aşteptăm adeseori de la oameni să ne umple rezervorul de iubire. Poate nu o vor face. Însă cu certitudine că Dumnezeu o va face, dacă i-o cerem. El este IUBIREA, şi, prin Duhul Sfânt locuind în inimile noastre, va umplea rezervorul nostru până la refuz. Acesta este secretul nostru când oamenii ne părăsesc. Aceasta este sursa noastră secretă care dă resurse vieţii şi puterea de a ne ridica şi pe următorul val al vieţii, când ceilalţi nu ne dau şanse nici măcar o şansă în a le înfrunta.

Ca oameni, avem nevoie de oameni care să ne iubească. Aşa este bine şi necesar. Fiecare îşi doreşte să aibă un partener care să fie darul lui Dumnezeu pentru el. Însă nu este neapărat necesar să aibă toţi partener. Mă gândesc la apostolul Pavel, care nu era căsătorit. Îşi găsea resursele în Duhul Sfânt şi în cunoaşterea lui Isus Hristos. De fapt, Dumnezeu este resursa tuturor creştinilor, este izvorul în care ne înviorăm sufletele şi ne întărim inimile.

Cine iubeşte şi este iubit este mai presus de lumea timpului, mai tare decât moartea.

Privind acest citat, îmi imaginez pe cel care iubeşte, şi care, în acelaşi timp este iubit, ca o hidrocentrală pe un râu. Iubirea curge dintr-o parte, de la izvoarele râului. Ea trece prin marile rotoare din inima omului şi este transformată în energie pentru viaţa lui. Este o resursă prin care el însuşi trăieşte. Dar ea nu rămâne în inima lui, ci doar trece prin inima lui, încălzindu-i-o. Se va duce mai departe, atingîndu-i şi pe alţii. Inima care este iubită, iubeşte. Ea este deasupra timpului, deoarece are esenţa în veşnicie. Pentru omul care este iubit şi care iubeşte, timpul se opreşte, nu mai are valoare. Deşi la prima impresie s-ar părea că pentru el timpul este prea puţin, trece prea repede, nu este aşa. Munca lui are rezultate veşnice, rezultate care biruie moarte. Tot ceea ce este temporal dispare, pentru că el a atins esenţa, care rămâne.

Sunt în căutarea fericirii. Sunt iubit. De aceea în parte sunt fericit. Dar nu vreau doar atât. Îmi doresc mai mult. Dragostea lui îmi încălzeşte inima. Asta mă fericeşte. Vreau însă mai mult. Vreau să iubesc. Da. Vreau să iubesc pe fiecare dintre semenii mei cu iubirea Lui, aceea pe care am întâlnit-o la cruce.

Încerc primul pas…spre semeni. Mă poticnesc. Mai încerc unul. Stau puţin în echilibru, dar mă poticnesc din nou. Sunt dezamăgit. Dar aud vocea IUBIRII: Nu te teme (…) sunt cu tine. Mă voi ridica din nou…

sursa: http://marcelsaitis.blogulmeu.net/2007/11/24/a-iubi-si-a-fi-iubitdepasirea-barierei-timpului/ 

Ca un vultur, nu ca o scoica!

Ca un vultur, nu ca o scoica!

scoica

Cand Dumnezeu a facut scoica, El i-a dat tot ce-i trebuie ca sa fie in siguranta si s-o duca bine. Scoica are casa ei, cu pereti tari care s-o protejeze de lovituri si s-o pazeasca de dusmani. Cand ii e foame, tot ce trebuie sa faca aceasta fiinta fara imaginatie si initiativa este sa-si deschida casa si mancarea ii pica singura in gura. Scoica se multumeste cu ce cade la fundul apei, unde traieste jumatate ingropata in nisip. N-are grijuri, n-are pasiuni, nu ia decizii si nu face valuri in jur. Foarte putini o baga in seama. Nu-i place sa fie deranjata si nu lupta nicodata cu nimeni, pentru nimic. Nu se agita pentru ca este multumita unde se afla si nu vrea sa mearga nicaieri.

vultur

Cu vulturul insa, Dumnezeu a procedat cu totul altfel. Cand l-a facut, Dumnezeu i-a dat in stapanire cerul. Vulturul isi aseaza cuibul pe varful celor mai inalte stanci, unde bate vantul, cade plaoia si bantuie furtuna. Ca sa-si gaseasca de hrana, vulturul trebuie sa se inalte sus si zboare multi kilometrii prin ploaie, zapada sau grindina, mereu cu ochii la panda, ridicandu-se din greu in inaltimi, aruncandu-se in picaj si ridicandu-se iar spre bolta cea larga, curajos, neobosit, maiestuos, puternic si semet. Din cand in cand,

sursa: http://barzilaiendan.wordpress.com/

Adio, Biblii! Bun venit, prezervative!

bible-1.jpg

Povesteam prin vară despre plăcerea de a intra într-o cameră de hotel din SUA, după o zi de călătorie, și de a găsi în sertarul noptierei o Biblie plasată acolo de către Asociația The Gideons. Biblia era de găsit acolo prin sârguința și credincioșia acestei organizații misionare care de la 1907 încoace și-a asumat responsabilitatea în lucrarea lui Dumnezeu de a pune Sfânta Scriptură în camere de hotel. Anual ei plasau peste 63 de milioane de Biblii. Până anul acesta. Mai multe lanțuri hoteliere au decis să renunțe la a mai permite plasarea Bibliei în proprietățile lor.

Alături de stații de docare a iPodurilor, televizoare cu plasmă, frigidere cu băuturi alese, coșuri cu fructe proaspete, cuptoare cu microunde, cafetiere, meniuri exotice, animale (peștișori aurii în acvarii) și alte lucruri care să-ți facă șederea mai plăcută și mai ușoară, bătrâna Carte era acolo „just in case” că cineva nu-și găsea alinarea nici în tehnică, nici în băutură, nici în altceva de felul acesta.

Oricum lucrurile acestea nu-s menite pentru spirit. Duhul omului nu este satisfăcut decât de ceea ce este spiritual, și Cuvântul Domnului ESTE spiritual. Așa că cel înfometat în duhul său, apăsat de păcate, căutând răspunsuri la problemele vieții și neaflând, putea pune mâna pe Biblie și să înceapă atunci și acolo explorarea lumii lui Dumnezeu, acea lume care ne lipsește și care prin absența ei ne cauzează foamea aceea teribilă de dinăuntrul nostru.

„Societatea evoluează” spun cei de la Soho Hotel din Manhattan, NY. Iată că „evoluția” despre care vorbea Darwin a apărut și la nivelul societății! Cu atâtea credințe și cu necesitatea de a fi corect față de toți, ar însemna că hotelul să pună la dispoziția oaspeților orice fel de cărți „sfinte” conform credințelor lor, a spus purtătoare de cuvânt a hotelului, Dna. Lori DeBlois.

Nu doar hotelurile de lux din New York renunță la a mai avea Biblii, ci și alte hoteluri de lux din SUA. Ele doresc să servească generația mai tânără, care este mai puțin religioasă decât generațiile trecute. Din 2001 încoace numărul de hoteluri care au Biblii în camere a scăzut cu 18 procente. În schimb începi să găsești în camere prezervative, și alte dichisuri pentru activități sexuale. Pe plan național, călătoriile de afaceri au scăzut și în schimb au crescut rata călătoriilor de plăcere. Este ca și când hotelurile ar sugera că pentru afaceri ai nevoie de morală, dar pentru plăcere… nu!

Până și lanțul hotelier Marriott, al cărui fondator și proprietar este Mormon contemplează renunțarea la Biblii. Oricum o va face în noile hoteluri cu „camere-boutique” clădite împreună cu Ian Schrager (cel ce a creeat hotelurile Disco 54, Paramount, Royalton și Morgan). Hotelurile lui Schrager nu au avut Biblii niciodată. Ele sunt mai „urbane” și mai puțin orientate spre valori și morală. Cineva chiar a propus un nou slogan: „Culcă-te la noi, lasă-ți morala acasă!”

Este clar că trendul acesta stabilit de hotelurile de lux va fi urmat și de alte lanțuri hoteliere de calitate medie. Laicizarea societății contemporane a adus cu sine hăul acesta lăuntric care trebuie umplut cu ceva. Omul apelează bezmetic la tot felul de lucruri și practici care accentuează și mai tare iadul sufletesc. Modul de viață hedonist a fost întodeauna marca societăților prospere, laxe, care și-au terminat frământările, și-au umplut hambarele și acum nu mai rămânea decât căutarea plăcerii la maxim și cât mai variate. Isus sumarizează perfect ideea în pilda bogatului căruia i-a rodit țarina: Luca 12:16-19 Și le-a spus pilda aceasta: “țarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea în sine, și zicea: “Ce voi face? Fiindcã nu mai am loc unde sã-mi strâng rodurile.” “Iatã”, a zis el, “ce voi face: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate rodurile și toate bunãtãțile mele; și voi zice sufletului meu: “Suflete, ai multe bunãtãți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mãnâncã, bea și veselește-te!” Isus continuă în versetul următor și categorisește un asemea om dedat plăcerilor zicându-i „nebun”. Domnul va cere acestui om SUFLETUL iar LUCRURILE de care se bucura vor rămâne în urma sa!

Între timp, ca să nu fim „mustrați” de vederea Bibliei, o eliminăm! Îmi amintesc acel furt celebru, în care hoțul a lăsat nefurat dintre toate comorile unui om un crucifix imens de argint. Nu doar că nu l-a furat, dar l-a și întors cu fața către perete… ca și cum ar fi vrut să-și ducă la îndeplinire furtul fără să fie privit de ochii Răstignitului!

Îmi pare rău că trebuie să fiu atât de des negativist în scrierile mele! Dar când arăt cu arătătorul spre alții, arăt cu trei degete către mine. Suntem și noi creștinii de vină pentru sticarea lucrurilor în societatea noastră! Azi am citit mai pe larg despre indiscrețiile episcopului Earl Paulk din Georgia, tipul de 80 de ani care și-a bătut joc de familie, de atâtea femei, de credincioși și creduli deopotrivă, dar mai ales de creștinism. Și mă amăresc din cauza unor astfel de lucruri, cum mă amăresc și din cauza ocaziilor în care nici eu nu răspândesc suficientă lumină! Avem deci și noi, creștinii, porția noastră de vină în ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Între timp, Domnul caută un om să stea în spărtură, în mijlocire pentru „cetate”. Rugăciunea mea este ca unii dintre noi să zică „Iată-mă, M-ai chemat!”

sursa: http://dorupope.com/2007/11/20/adio-biblii-bun-venit-prezervative/#more-1068