Piesa:ACTUL I

Personaje – Mirela, Tânăr 1, Tânăr 2, Tânăra 1, Tânăra 2, Tânăra3.
Decoruri – nu sunt necesare.

SCENA 1
Tânăr 1- (intră în scenă cu o mapa de student în mână; oftează ca şi cum ar vorbi singur)- Grea e viaţa de student! Sunt şi eu tânăr, în loc să mă bucur, să fiu fără griji… Cazarea este scumpă – nu prea am obţinut multe lucruri cu greva. Mâncarea la cantină proasta – aruncăm banii degeaba. Prin buzunar îmi bate vântul – cu ce să duc o fată la discoteca, la un film? Iar la cursuri totul e stresant – profesori plictisitori şi exigenţi la examene, cărţi scumpe de cumpărat, seminarii obligatorii… E greu… Nu pot să mă bucur de nimic…

Mirela: (intră în scenă citind o Biblie) De ce eşti aşa de trist şi îngrijorat, Mihai?

Tânăr 1 – Păi cum să nu fiu. Parcă tu nu eşti studentă, nu ştii… Dar ia stai: pe tine nu te-am văzut niciodată impacientându-te sau plângându-te. Este extraordinar! Tu cum faci asta, Mirela?

Mirela – Eu am găsit o soluţie pentru multe dintre problemele mele.

Tânăr 1 – (ironic) Ei, lasă-mă; să nu-mi spui că în cartea aia pe care o citeşti în fiecare zi se află rezolvarea la toate problemele omenirii.

Mirela – Într-un fel da, dar ca să găseşti o soluţie trebuie s-o cauţi. Şi este un timp bun să faci asta pentru că se apropie sărbătoarea naşterii lui Hristos.

Tânăr 1
– Sărbătoarea naşterii… ce tot spui tu acolo? Adică vine vacanţa, nu? Asta este cea mai bună rezolvare şi soluţie pentru stres. (arată spre sală) Uite şi ei ştiu asta nu-i aşa? Abia aştept…

Mirela – Asta e o rezolvare de moment. Nu te întorci tot în cămin în ianuarie?

Tânăr 1 – Ba da, aoleu mi-ai adus iar aminte de cămin… scump… mâncarea proastă… examene de semestru…offf!… parţiale… Ce ziceai de soluţia aia a ta?

Mirela – Nu pot să te ajut foarte mult, deciziile sunt ale tale. Pot însă să-ţi dau ceva care o să te ajute în căutarea ta. (ii dă o pelerină şi o cutie de cadouri). Pune în cutia asta neliniştile, îngrijorările tale; ia-le şi mergi să-L găseşti pe Isus. Aşa au făcut şi magii din povestirea naşterii Donului, de aceea ţi-am dat pelerina.
(tânărul iese în stânga iar fata prin dreapta)

SCENA 2
Tânăra 1– (este îmbrăcată elegant, machiată ţipător, coafată; are în mână o oglindă, un pieptene, genţi cu tot felul de cutii de cremă si machiaje; în timp ce vorbeşte se foieşte de colo-colo, se dă cu creme, rujuri, se aranjează, apoi se uită în oglindă nemulţumită). Vai ce urâtă pot să fiu, m-am îngrăşat ca o vacă. A! Şi uite un coş! Cum de nu l-am văzut, o să-mi strice toată seara. Nicu nici n-o să mă mai iubească. Crema asta e aşa de unsuroasă. Ah, ce tragedie: am uitat sa mă epilez! Ce-o să spună colegele de la dans? Şi fermoarul mi s-a descusut – are dreptate mama să zică că sunt o puturoasă. De fapt nu sunt puturoasă, dar sunt foarte ocupată. Vecinul meu zice însa că arat grozav la vârsta mea. Nelu mi-a spus că sunt chiar frumoasă. Dar uite cum îmi stă părul! E un dezastru, nici o culoare nu prinde bine. Arăt ca o proastă. Da, are departe proful de Mate să mă facă întârziată mintal. Nu mă duce capul şi gata. Ce cred oare colegii despre mine? Cred că toţi au văzut cât de urâtă sunt, o ratată. (Aruncă totul din mână şi se aşează jos plângând)

Mirela– Ce ai păţit colega? De ce plângi?

Tânăra 1– Cum să nu plâng… Sunt urâtă, sunt proastă, sunt grasă, nimeni nu mă iubeşte…

Mirela
– Mie nu mi se pare că eşti aşa. Ai ajuns in starea asta deoarece pentru tine contează foarte mult ce spun ceilalţi despre tine. Eşti in plină criză de identitate.

Tânăra 1– Auzi, dar ştiam că tu eşti la Chimie, nu la Psihologie. De unde scoţi diagnosticele astea? Nu ştiu cum poţi trăi tu aşa: nu te machezi, nu mergi la coafor, nu te îmbraci la modă, nu faci gimnastică ritmică sau jogging… Ce cred colegii tăi despre tine?

Mirela– Pentru mine nu contează prea mult ce spun ceilalţi. Eu mi-am găsit identitatea mea şi nimic nu mi-o mai poate lua. Uite, dacă vrei, ia cutia şi pelerina asta.

Tânăra 1– O pelerină? Ştii tu vreo magie de înfrumuseţare, sau ceva?

Mirela- Nu este ceva magic, doar că undeva vei întâlni pe cineva pentru care suntem valoroşi şi preţioşi. El nu priveşte la exteriorul omului şi nici nu ne dezonorează pentru defectele, imperfecţiunile noastre. De Crăciun Isus S-a născut ca prunc şi a venit să-şi dea viaţa pentru noi.

Tânăra 1– Nu pot să cred, aşa fără să mă cunoască? Aşa imperfectă, cu coşuri şi cu restanţe cum sunt eu?

Mirela: Da, eşti iubită şi apreciată. El îţi poate da valoare, pace, încredere în tine. Pune în cutia asta toate nemulţumirile şi temerile tale privind persoana ta şi mergi să-L cauţi. Te aşteaptă.
Fetele ies.

SCENA 3

Tânăr 2 : (intră cu un teanc de cărţi şi reviste în mână; se aşează jos şi începe să le răsfoiască) Spuneţi-mi ce este fericirea? Pentru ce trăim? Am terminat Shakespeare, Petre Ţuţea, Freud. Ia să văd ce spun acum poeţii:

“Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Şi-un înţelept strigat-a: “A fericirii parte,
Aceasta este: – o fată ca luna argintie
Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie”- Ce romantic este Omar Khayyam! Exotic…
Oh, fetele… De ce oare relaţiile cu ele nu mi-au adus decât bucurii trecătoare şi… că nu mă aude nimeni… o frumuseţe de boală genitală? Iată ce mai zice poetul:

“Dacă eşti beat, fii fericit şi dacă
Iubita te alinta, fii iarăşi fericit.
Iar când visezi că nu eşti, zâmbeşte mulţumit,
Căci moartea e neantul pe veşnicia-ntreagă”.

Aoleu, lugubru. Iarăşi o să cad în depresie. Dar să mai caut în alte cârti. Poate găsesc o teorie mai optimistă: “Prietenia ne face mai fericiţi, alungă nefericirea, dublându-ne bucuria şi împărţind necazul”- Joseph Addison – asta chiar mi-a plăcut. Îmi place să petrec timp cu prietenii. Chiar astă seara o să dau un chef la mine acasă sa fim mulţi. Îi sun chiar acum. (scoate o agendă şi un telefon mobil) Ia să vedem – Marius – a! Am uitat că l-au luat in armată; la fel şi pe Mihai – ce să le fac dacă au terminat anul 4 cu brio. Eu îl repet de 3 ani şi încă nu mă grăbesc. Geanina şi Luminiţa- fete faine – păcat că s-au cuplat cu tipii de la Litere şi nu mai vin in grupul nostru. Pe cine altcineva să chem: am găsit – Eugen, dar nu, e sâmbătă si sâmbăta merge la meci cu Ştirbu’. Sunt stelişti. Elena s-a măritat, Cornelia învaţă pentru restanţă, Sergiu Şmecheru’ are piciorul în ghips de la încăierarea de pe faleză iar cu Gina n-am dat-o la pace. Nu pot să cred că nu mi-a mai rămas nimeni pe listă… Ce prietenie? Ce fericire? Şi când nu sunt ei cu mine, ce mă fac?
Poate că mai e vreo teorie mai realistă… (se uită iar prin cărţi)

Mirela: Teorii o să găseşti multe, dar asta nu e decât pierdere de vreme. Banii, dragostea, prietenii, drogurile, realizarea profesională, sexul, sunt numai câteva dintre ele. Le citeam şi eu mai demult şi mă aruncau mai mult in confuzie decât sa mă ajute.

Tânăr 2– Ce tot spui tu acolo? Poate nu ştii că sunt cel mai împătimit iubitor de filosofie din anul 4. Am biblioteci întregi acasă.

Mirela– La ce bun, când nu ai reuşit să răspunzi la întrebări simple ca acestea: De ce trăiesc? Ce mă poate face fericit?

Tânăr 2– Auzi la ea, întrebări simple. Sunt filosofi şi poeţi care au petrecut o viaţă încercând să răspundă la ele. Şi vine ea să-mi spună că a aflat toate răspunsurile.

Mirela – Eu nu am afirmat asta. Dar cunosc pe cineva care are toate răspunsurile pentru că este numit ADEVĂRUL şi ATOATEŞTIUTORUL. Peste puţin timp se va sărbători naşterea Lui. Decât să-ţi risipeşti viaţa citind aberaţiile altora, mai bine mergi să-L cauţi şi nu vei regreta. (Îi dă şi lui o cutie şi o pelerină). Pune aici întrebările şi frământările tale şi mergi la El.
Ies unul în stânga, celălalt în dreapta.

SCENA 4

Tânăra 2– (are în mână nişte reţete, acte medicale). Cine a lăsat bolile şi tot răul pe pământ? Oh, nu mai pot. Am crezut că, prin operaţie, medicii au extirpat orice urmă de cancer. Dar a revenit! Nu pot să cred că a revenit. (plânge)
Mirela – De ce plângi, Iuliana?
Tânăra 2– Uite-te la mine, este a treia oară când îmi revine cancerul şi medicii nu-mi mai dau şanse de vindecare. (Plânge pe umărul ei) Am crezut că a trecut. A fost coşmarul copilăriei mele, locul unde au mers toate economiile familiei. Tu n-ai cum să înţelegi: analize, internări, tratamente dureroase, chimioterapie, căderea parului. La liceu, când erau 4 ani de când analizele îmi ieşeau normale, mi-a mai apărut o tumoare. Alte lupte, alt chin şi speranţe deşarte. Mama s-a îmbolnăvit de nervi, tata şi-a găsit altă femeie şi s-a mutat. Ca acum să aflu că toate au fost în zadar şi că boala a revenit în forţă pe zone extinse, imposibil de operat sau controlat. Gândeşte-te, am 20 de ani, ar trebui să am toată viaţa înainte. De ce mi se întâmplă toate acestea? De ce mă pedepseşte Dumnezeu?

Mirela:
Îmi pare râu, nu am un răspuns care să te aline. Este o dramă şi aş greşi dacă aş spune că o înţeleg, sau că vorbele mele pot avea vreun impact. Ştiu însă că Dumnezeu nu este crud sau neiertător. Un verset din Biblie, cartea din care îmi place să citesc, spune că Isus a fost străpuns pentru păcatele noastre şi că prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Am văzut la noi la biserică mulţi oameni disperaţi, cu boli fără speranţă, care s-au rugat şi s-au vindecat. Nu pot decât sa-ţi dau cutia şi pelerina aceasta acum când se apropie Crăciunul. Du-I lui Isus durerea, boala, furia ta şi nu pot decât să mă rog şi să sper că pacea şi vindecarea Lui vor veni peste tine ca această mantie.

O ajută să şi-o pună pe umeri, o îmbrăţişează şi ies.

SCENA 5

Tânăra 3– (intră scriind o scrisoare. Arată neîngrijit, disperată. Mimează scrisul şi citeştecu voce tare) Dragă mamă,
Îţi scriu acum în ultima zi a vieţii mele ca să îmi iau rămas bun. Îmi pare rău că nu am fost fiica pe care ţi-ai dorit-o. Am mers din greşeală in greşeală şi acum am ajuns într-o situaţie fără ieşire. Ştii că aveam doar 15 ani când am început-o cu discoteca şi băieţii. Am fost crescută independentă şi apoi nişte întâlniri şi seri cu muzică nu mi se păreau o greşeală aşa mare. La scoală nu am avut chemare. Ce rost avea? Pe la 17 ani ştiam deja că prostituţia este cea mai bănoasă meserie. Totul ar fi mers bine dacă nu-l întâlneam pe Ovidiu. El m-a iniţiat în tainele furatului şi tot el mi-a pus prima dată droguri în mână. La început am fost doar curioasă, doar toţi de la DiscoDJ luau iarbă. Îmi pare rău că ai trecut prin toată ruşinea aceea când te chemau pe la politie şi pe la tribunal. Îmi era milă de tine dar nu mai aveam ce face – eram dependentă şi aveam datorii. M-ar fi omorât daca ieşeam din afacere. Tu şi tata nu aţi observat, dar să ştiţi că eu am luat lanţul de aur şi verigheta din cutia de bijuterii lăsată de bunica. Le-am dat pe două doze. Erau o amintire frumoasă şi ştiu că tu, mamă, voiai să mi le dai la nuntă. Dar am înţeles că nici căsătoria nu-i de mine; ce mamă ar fi avut copiii mei?
Să nu crezi ca nu mi-am dat seama cât de mult greşeam. Am şi eu o conştiinţă pe undeva. Nu-mi explic, pur şi simplu nu am putut să mă schimb. Mă uit la fetele de vârsta mea şi nu-mi vine să cred unde am ajuns eu. Am dat vina pe noroc, pe soartă, dar nici eu nu mai ştiu ce este. Nu are rost să mai cheltuiţi pe doctori şi pe medicamente cu mine. Nu sunt nebună, dar drogurile îmi conduc acum viaţa. Nu mai e nici o speranţă. Sunt obosită şi deprimată. Nu-mi mai place nimic, viaţa mea nu mai are rost. V-am făcut destul rău vouă, rudelor şi prietenilor mei adevăraţi.
Nu îndrăznesc să vă rog să mă iertaţi, pentru că ce am făcut nu merită iertare. Nu-mi rămâne decât sa-mi iau viaţa ca să scăpaţi de o pacoste, de o epavă. (plângând) Rămâneţi cu bine, cu drag Angela. (aşează scrisoarea undeva in faţa scenei, rezemată de ceva) Sper s-o găsiţi aici după ce eu…
Scoate plângând un cuţit, dar când vrea să se sinucidă, intră Mirela.

Mirela: Stai! Nu face asta! În numele lui Isus, opreşte-te!

Tânăra 3– Scuteşte-mă puştoaico cu predici religioase în momentul acesta. E viaţa mea şi fac ce vreau cu ea. Oricum, ce Dumnezeu e acela să mă mai ierte pentru tot ce am făcut. Vezi-ţi de biserica ta, sfânto.

Mirela: Greşeşti, nici eu n-am fost perfectă. Te cunosc de la Liceul Eminescu, veneai cu Ovidiu, distribuitorul nostru.

Tânăra 3 – (lăsând mai jos cuţitul) Ia stai, de unde-l ştii tu pe Ovidiu? Şi ce-i povestea asta cu “distribuitorul nostru”?

Mirela – Ţi-am spus că n-am fost perfectă. În liceu am luat şi eu iarbă , de câteva ori Extasy, când nu aveam bani pastile amestecate cu alcool. Îl ştiu şi pe Ovidiu, şi pe Grasu’ şi pe cel poreclit John Ciuntu’.

Tânăra 3 – Cum? Imposibil? Şi eşti acum studentă? Ce minune s-a făcut cu tine? Deviza grupului nostru era: Toata lumea papă, nimenea nu scăpa. Tu cum ai scăpat?

Mirela – Am crezut în Cel care poate face minuni, în Cel care poate ierta şi reabilita fizic şi sufleteşte orice om.

Tânăra 3 – Prostii! Tu n-ai ajuns atât de jos ca mine. Am ajuns să-mi fie şi mie scârbă de faptele mele. N-am călcat in viaţa mea într-o biserică. Cum crezi că m-ar primi Dumnezeu la El?

Mirela– Când Isus a venit în lume, au mers la El femei şi bărbaţi care aveau sufletele putrede de păcate: desfrânate, vameşi care au înşelat, tâlhari jefuitori şi ucigaşi, farisei cu inimi necurate. Toţi au fost iertaţi şi primiţi de El. Ştiu că-ţi pare rău pentru greşelile tale, dar sinuciderea nu este o soluţie. Te va arunca într-o veşnicie de remuşcări şi groază. Pe când poţi să-I ceri lui Isus iertare şi să fii salvată.

Tânăra 3 – (pune jos cuţitul şi întreabă timidă) Chiar e posibil aşa ceva?

Mirela
: Fără îndoială; eu şi alţi tineri ca şi mine care au mers cu păcatele şi neputinţa lor la Hristos, suntem o dovadă vie a dragostei şi milei Lui nemărginite. Am crezut doar şi am luat decizia să nu mai fac şi viata mea s-a schimbat definitiv. Şi tu poţi să sărbătoreşti anul acesta un Crăciun special. Mergi la ieslea Lui cu disperarea, deprimarea, dependenţa, păcatele tale. El este singura ta soluţie. (îi pune şi ei un cadou în mână şi o mantie şi ies din scenă)


ACTUL II

Personaje: aceleaşi în afară de Mirela
Decor – lumina este stinsa total pe scenă. Undeva în mijloc se aşează o iesle cu o păpuşă bebeluş. Deasupra ieslei se află o stea luminoasă, stinsă la început.

Întuneric total. Se aude melodia „Trei crai de la răsărit”. Din stânga şi din dreapta intră tinerii cu pelerine şi în mână cu cutiile de cadouri. Sunt deschise şi au înăuntru lumânări aprinse. Se vede numai lumina lumânărilor, o strofă sau două din cântec. Ei merg dintr-o parte în alta a scenei. Deodată se aprinde steaua. Tinerii arata spre ea şi se îndreaptă spre iesle. Când ajung, se aprinde lumina şi ei îngenunchează pe rând şi pun lângă iesle cutiile lor.

– Predica – se explică semnificaţia Crăciunului: Hristos este soluţia trimisa de Dumnezeu pentru toţi, pentru împăcarea oamenilor cu El. Magii – căutare – şi noi trebuie să-L căutam. Ca daruri să-I ducem Lui neliniştile, problemele, tristeţile, bolile, păcatele şi să avem un Crăciun special care să fie o nouă naştere şi pentru noi, un nou început.
– Li se dau tinerilor bucăţele de hârtie şi, în timp ce echipa de închinare cântă, sunt rugaţi să scrie pe ele ceea ce vor ei să ducă la picioarele lui Isus. Pe acestea pot să le ducă personal la iesle sau să le pună în nişte cutii de cadouri care vor fi pe intervale şi vor fi duse apoi.
– Încheiere – ceai şi biscuiţi.

sursa: http://www.misiune.ro/resurse-crestine/scenete-crestine/nasterea-lui-hristos.html

2 thoughts on “Scenete de Craciun-Nasterea lui Hristos”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *