Scenete de Craciun-Nasterea lui Hristos

Piesa:ACTUL I

Personaje – Mirela, Tânăr 1, Tânăr 2, Tânăra 1, Tânăra 2, Tânăra3.
Decoruri – nu sunt necesare.

SCENA 1
Tânăr 1- (intră în scenă cu o mapa de student în mână; oftează ca şi cum ar vorbi singur)- Grea e viaţa de student! Sunt şi eu tânăr, în loc să mă bucur, să fiu fără griji… Cazarea este scumpă – nu prea am obţinut multe lucruri cu greva. Mâncarea la cantină proasta – aruncăm banii degeaba. Prin buzunar îmi bate vântul – cu ce să duc o fată la discoteca, la un film? Iar la cursuri totul e stresant – profesori plictisitori şi exigenţi la examene, cărţi scumpe de cumpărat, seminarii obligatorii… E greu… Nu pot să mă bucur de nimic…

Mirela: (intră în scenă citind o Biblie) De ce eşti aşa de trist şi îngrijorat, Mihai?

Tânăr 1 – Păi cum să nu fiu. Parcă tu nu eşti studentă, nu ştii… Dar ia stai: pe tine nu te-am văzut niciodată impacientându-te sau plângându-te. Este extraordinar! Tu cum faci asta, Mirela?

Mirela – Eu am găsit o soluţie pentru multe dintre problemele mele.

Tânăr 1 – (ironic) Ei, lasă-mă; să nu-mi spui că în cartea aia pe care o citeşti în fiecare zi se află rezolvarea la toate problemele omenirii.

Mirela – Într-un fel da, dar ca să găseşti o soluţie trebuie s-o cauţi. Şi este un timp bun să faci asta pentru că se apropie sărbătoarea naşterii lui Hristos.

Tânăr 1
– Sărbătoarea naşterii… ce tot spui tu acolo? Adică vine vacanţa, nu? Asta este cea mai bună rezolvare şi soluţie pentru stres. (arată spre sală) Uite şi ei ştiu asta nu-i aşa? Abia aştept…

Mirela – Asta e o rezolvare de moment. Nu te întorci tot în cămin în ianuarie?

Tânăr 1 – Ba da, aoleu mi-ai adus iar aminte de cămin… scump… mâncarea proastă… examene de semestru…offf!… parţiale… Ce ziceai de soluţia aia a ta?

Mirela – Nu pot să te ajut foarte mult, deciziile sunt ale tale. Pot însă să-ţi dau ceva care o să te ajute în căutarea ta. (ii dă o pelerină şi o cutie de cadouri). Pune în cutia asta neliniştile, îngrijorările tale; ia-le şi mergi să-L găseşti pe Isus. Aşa au făcut şi magii din povestirea naşterii Donului, de aceea ţi-am dat pelerina.
(tânărul iese în stânga iar fata prin dreapta)

SCENA 2
Tânăra 1– (este îmbrăcată elegant, machiată ţipător, coafată; are în mână o oglindă, un pieptene, genţi cu tot felul de cutii de cremă si machiaje; în timp ce vorbeşte se foieşte de colo-colo, se dă cu creme, rujuri, se aranjează, apoi se uită în oglindă nemulţumită). Vai ce urâtă pot să fiu, m-am îngrăşat ca o vacă. A! Şi uite un coş! Cum de nu l-am văzut, o să-mi strice toată seara. Nicu nici n-o să mă mai iubească. Crema asta e aşa de unsuroasă. Ah, ce tragedie: am uitat sa mă epilez! Ce-o să spună colegele de la dans? Şi fermoarul mi s-a descusut – are dreptate mama să zică că sunt o puturoasă. De fapt nu sunt puturoasă, dar sunt foarte ocupată. Vecinul meu zice însa că arat grozav la vârsta mea. Nelu mi-a spus că sunt chiar frumoasă. Dar uite cum îmi stă părul! E un dezastru, nici o culoare nu prinde bine. Arăt ca o proastă. Da, are departe proful de Mate să mă facă întârziată mintal. Nu mă duce capul şi gata. Ce cred oare colegii despre mine? Cred că toţi au văzut cât de urâtă sunt, o ratată. (Aruncă totul din mână şi se aşează jos plângând)

Mirela– Ce ai păţit colega? De ce plângi?

Tânăra 1– Cum să nu plâng… Sunt urâtă, sunt proastă, sunt grasă, nimeni nu mă iubeşte…

Mirela
– Mie nu mi se pare că eşti aşa. Ai ajuns in starea asta deoarece pentru tine contează foarte mult ce spun ceilalţi despre tine. Eşti in plină criză de identitate.

Tânăra 1– Auzi, dar ştiam că tu eşti la Chimie, nu la Psihologie. De unde scoţi diagnosticele astea? Nu ştiu cum poţi trăi tu aşa: nu te machezi, nu mergi la coafor, nu te îmbraci la modă, nu faci gimnastică ritmică sau jogging… Ce cred colegii tăi despre tine?

Mirela– Pentru mine nu contează prea mult ce spun ceilalţi. Eu mi-am găsit identitatea mea şi nimic nu mi-o mai poate lua. Uite, dacă vrei, ia cutia şi pelerina asta.

Tânăra 1– O pelerină? Ştii tu vreo magie de înfrumuseţare, sau ceva?

Mirela- Nu este ceva magic, doar că undeva vei întâlni pe cineva pentru care suntem valoroşi şi preţioşi. El nu priveşte la exteriorul omului şi nici nu ne dezonorează pentru defectele, imperfecţiunile noastre. De Crăciun Isus S-a născut ca prunc şi a venit să-şi dea viaţa pentru noi.

Tânăra 1– Nu pot să cred, aşa fără să mă cunoască? Aşa imperfectă, cu coşuri şi cu restanţe cum sunt eu?

Mirela: Da, eşti iubită şi apreciată. El îţi poate da valoare, pace, încredere în tine. Pune în cutia asta toate nemulţumirile şi temerile tale privind persoana ta şi mergi să-L cauţi. Te aşteaptă.
Fetele ies.

SCENA 3

Tânăr 2 : (intră cu un teanc de cărţi şi reviste în mână; se aşează jos şi începe să le răsfoiască) Spuneţi-mi ce este fericirea? Pentru ce trăim? Am terminat Shakespeare, Petre Ţuţea, Freud. Ia să văd ce spun acum poeţii:

“Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Şi-un înţelept strigat-a: “A fericirii parte,
Aceasta este: – o fată ca luna argintie
Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie”- Ce romantic este Omar Khayyam! Exotic…
Oh, fetele… De ce oare relaţiile cu ele nu mi-au adus decât bucurii trecătoare şi… că nu mă aude nimeni… o frumuseţe de boală genitală? Iată ce mai zice poetul:

“Dacă eşti beat, fii fericit şi dacă
Iubita te alinta, fii iarăşi fericit.
Iar când visezi că nu eşti, zâmbeşte mulţumit,
Căci moartea e neantul pe veşnicia-ntreagă”.

Aoleu, lugubru. Iarăşi o să cad în depresie. Dar să mai caut în alte cârti. Poate găsesc o teorie mai optimistă: “Prietenia ne face mai fericiţi, alungă nefericirea, dublându-ne bucuria şi împărţind necazul”- Joseph Addison – asta chiar mi-a plăcut. Îmi place să petrec timp cu prietenii. Chiar astă seara o să dau un chef la mine acasă sa fim mulţi. Îi sun chiar acum. (scoate o agendă şi un telefon mobil) Ia să vedem – Marius – a! Am uitat că l-au luat in armată; la fel şi pe Mihai – ce să le fac dacă au terminat anul 4 cu brio. Eu îl repet de 3 ani şi încă nu mă grăbesc. Geanina şi Luminiţa- fete faine – păcat că s-au cuplat cu tipii de la Litere şi nu mai vin in grupul nostru. Pe cine altcineva să chem: am găsit – Eugen, dar nu, e sâmbătă si sâmbăta merge la meci cu Ştirbu’. Sunt stelişti. Elena s-a măritat, Cornelia învaţă pentru restanţă, Sergiu Şmecheru’ are piciorul în ghips de la încăierarea de pe faleză iar cu Gina n-am dat-o la pace. Nu pot să cred că nu mi-a mai rămas nimeni pe listă… Ce prietenie? Ce fericire? Şi când nu sunt ei cu mine, ce mă fac?
Poate că mai e vreo teorie mai realistă… (se uită iar prin cărţi)

Mirela: Teorii o să găseşti multe, dar asta nu e decât pierdere de vreme. Banii, dragostea, prietenii, drogurile, realizarea profesională, sexul, sunt numai câteva dintre ele. Le citeam şi eu mai demult şi mă aruncau mai mult in confuzie decât sa mă ajute.

Tânăr 2– Ce tot spui tu acolo? Poate nu ştii că sunt cel mai împătimit iubitor de filosofie din anul 4. Am biblioteci întregi acasă.

Mirela– La ce bun, când nu ai reuşit să răspunzi la întrebări simple ca acestea: De ce trăiesc? Ce mă poate face fericit?

Tânăr 2– Auzi la ea, întrebări simple. Sunt filosofi şi poeţi care au petrecut o viaţă încercând să răspundă la ele. Şi vine ea să-mi spună că a aflat toate răspunsurile.

Mirela – Eu nu am afirmat asta. Dar cunosc pe cineva care are toate răspunsurile pentru că este numit ADEVĂRUL şi ATOATEŞTIUTORUL. Peste puţin timp se va sărbători naşterea Lui. Decât să-ţi risipeşti viaţa citind aberaţiile altora, mai bine mergi să-L cauţi şi nu vei regreta. (Îi dă şi lui o cutie şi o pelerină). Pune aici întrebările şi frământările tale şi mergi la El.
Ies unul în stânga, celălalt în dreapta.

SCENA 4

Tânăra 2– (are în mână nişte reţete, acte medicale). Cine a lăsat bolile şi tot răul pe pământ? Oh, nu mai pot. Am crezut că, prin operaţie, medicii au extirpat orice urmă de cancer. Dar a revenit! Nu pot să cred că a revenit. (plânge)
Mirela – De ce plângi, Iuliana?
Tânăra 2– Uite-te la mine, este a treia oară când îmi revine cancerul şi medicii nu-mi mai dau şanse de vindecare. (Plânge pe umărul ei) Am crezut că a trecut. A fost coşmarul copilăriei mele, locul unde au mers toate economiile familiei. Tu n-ai cum să înţelegi: analize, internări, tratamente dureroase, chimioterapie, căderea parului. La liceu, când erau 4 ani de când analizele îmi ieşeau normale, mi-a mai apărut o tumoare. Alte lupte, alt chin şi speranţe deşarte. Mama s-a îmbolnăvit de nervi, tata şi-a găsit altă femeie şi s-a mutat. Ca acum să aflu că toate au fost în zadar şi că boala a revenit în forţă pe zone extinse, imposibil de operat sau controlat. Gândeşte-te, am 20 de ani, ar trebui să am toată viaţa înainte. De ce mi se întâmplă toate acestea? De ce mă pedepseşte Dumnezeu?

Mirela:
Îmi pare râu, nu am un răspuns care să te aline. Este o dramă şi aş greşi dacă aş spune că o înţeleg, sau că vorbele mele pot avea vreun impact. Ştiu însă că Dumnezeu nu este crud sau neiertător. Un verset din Biblie, cartea din care îmi place să citesc, spune că Isus a fost străpuns pentru păcatele noastre şi că prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Am văzut la noi la biserică mulţi oameni disperaţi, cu boli fără speranţă, care s-au rugat şi s-au vindecat. Nu pot decât sa-ţi dau cutia şi pelerina aceasta acum când se apropie Crăciunul. Du-I lui Isus durerea, boala, furia ta şi nu pot decât să mă rog şi să sper că pacea şi vindecarea Lui vor veni peste tine ca această mantie.

O ajută să şi-o pună pe umeri, o îmbrăţişează şi ies.

SCENA 5

Tânăra 3– (intră scriind o scrisoare. Arată neîngrijit, disperată. Mimează scrisul şi citeştecu voce tare) Dragă mamă,
Îţi scriu acum în ultima zi a vieţii mele ca să îmi iau rămas bun. Îmi pare rău că nu am fost fiica pe care ţi-ai dorit-o. Am mers din greşeală in greşeală şi acum am ajuns într-o situaţie fără ieşire. Ştii că aveam doar 15 ani când am început-o cu discoteca şi băieţii. Am fost crescută independentă şi apoi nişte întâlniri şi seri cu muzică nu mi se păreau o greşeală aşa mare. La scoală nu am avut chemare. Ce rost avea? Pe la 17 ani ştiam deja că prostituţia este cea mai bănoasă meserie. Totul ar fi mers bine dacă nu-l întâlneam pe Ovidiu. El m-a iniţiat în tainele furatului şi tot el mi-a pus prima dată droguri în mână. La început am fost doar curioasă, doar toţi de la DiscoDJ luau iarbă. Îmi pare rău că ai trecut prin toată ruşinea aceea când te chemau pe la politie şi pe la tribunal. Îmi era milă de tine dar nu mai aveam ce face – eram dependentă şi aveam datorii. M-ar fi omorât daca ieşeam din afacere. Tu şi tata nu aţi observat, dar să ştiţi că eu am luat lanţul de aur şi verigheta din cutia de bijuterii lăsată de bunica. Le-am dat pe două doze. Erau o amintire frumoasă şi ştiu că tu, mamă, voiai să mi le dai la nuntă. Dar am înţeles că nici căsătoria nu-i de mine; ce mamă ar fi avut copiii mei?
Să nu crezi ca nu mi-am dat seama cât de mult greşeam. Am şi eu o conştiinţă pe undeva. Nu-mi explic, pur şi simplu nu am putut să mă schimb. Mă uit la fetele de vârsta mea şi nu-mi vine să cred unde am ajuns eu. Am dat vina pe noroc, pe soartă, dar nici eu nu mai ştiu ce este. Nu are rost să mai cheltuiţi pe doctori şi pe medicamente cu mine. Nu sunt nebună, dar drogurile îmi conduc acum viaţa. Nu mai e nici o speranţă. Sunt obosită şi deprimată. Nu-mi mai place nimic, viaţa mea nu mai are rost. V-am făcut destul rău vouă, rudelor şi prietenilor mei adevăraţi.
Nu îndrăznesc să vă rog să mă iertaţi, pentru că ce am făcut nu merită iertare. Nu-mi rămâne decât sa-mi iau viaţa ca să scăpaţi de o pacoste, de o epavă. (plângând) Rămâneţi cu bine, cu drag Angela. (aşează scrisoarea undeva in faţa scenei, rezemată de ceva) Sper s-o găsiţi aici după ce eu…
Scoate plângând un cuţit, dar când vrea să se sinucidă, intră Mirela.

Mirela: Stai! Nu face asta! În numele lui Isus, opreşte-te!

Tânăra 3– Scuteşte-mă puştoaico cu predici religioase în momentul acesta. E viaţa mea şi fac ce vreau cu ea. Oricum, ce Dumnezeu e acela să mă mai ierte pentru tot ce am făcut. Vezi-ţi de biserica ta, sfânto.

Mirela: Greşeşti, nici eu n-am fost perfectă. Te cunosc de la Liceul Eminescu, veneai cu Ovidiu, distribuitorul nostru.

Tânăra 3 – (lăsând mai jos cuţitul) Ia stai, de unde-l ştii tu pe Ovidiu? Şi ce-i povestea asta cu “distribuitorul nostru”?

Mirela – Ţi-am spus că n-am fost perfectă. În liceu am luat şi eu iarbă , de câteva ori Extasy, când nu aveam bani pastile amestecate cu alcool. Îl ştiu şi pe Ovidiu, şi pe Grasu’ şi pe cel poreclit John Ciuntu’.

Tânăra 3 – Cum? Imposibil? Şi eşti acum studentă? Ce minune s-a făcut cu tine? Deviza grupului nostru era: Toata lumea papă, nimenea nu scăpa. Tu cum ai scăpat?

Mirela – Am crezut în Cel care poate face minuni, în Cel care poate ierta şi reabilita fizic şi sufleteşte orice om.

Tânăra 3 – Prostii! Tu n-ai ajuns atât de jos ca mine. Am ajuns să-mi fie şi mie scârbă de faptele mele. N-am călcat in viaţa mea într-o biserică. Cum crezi că m-ar primi Dumnezeu la El?

Mirela– Când Isus a venit în lume, au mers la El femei şi bărbaţi care aveau sufletele putrede de păcate: desfrânate, vameşi care au înşelat, tâlhari jefuitori şi ucigaşi, farisei cu inimi necurate. Toţi au fost iertaţi şi primiţi de El. Ştiu că-ţi pare rău pentru greşelile tale, dar sinuciderea nu este o soluţie. Te va arunca într-o veşnicie de remuşcări şi groază. Pe când poţi să-I ceri lui Isus iertare şi să fii salvată.

Tânăra 3 – (pune jos cuţitul şi întreabă timidă) Chiar e posibil aşa ceva?

Mirela
: Fără îndoială; eu şi alţi tineri ca şi mine care au mers cu păcatele şi neputinţa lor la Hristos, suntem o dovadă vie a dragostei şi milei Lui nemărginite. Am crezut doar şi am luat decizia să nu mai fac şi viata mea s-a schimbat definitiv. Şi tu poţi să sărbătoreşti anul acesta un Crăciun special. Mergi la ieslea Lui cu disperarea, deprimarea, dependenţa, păcatele tale. El este singura ta soluţie. (îi pune şi ei un cadou în mână şi o mantie şi ies din scenă)


ACTUL II

Personaje: aceleaşi în afară de Mirela
Decor – lumina este stinsa total pe scenă. Undeva în mijloc se aşează o iesle cu o păpuşă bebeluş. Deasupra ieslei se află o stea luminoasă, stinsă la început.

Întuneric total. Se aude melodia „Trei crai de la răsărit”. Din stânga şi din dreapta intră tinerii cu pelerine şi în mână cu cutiile de cadouri. Sunt deschise şi au înăuntru lumânări aprinse. Se vede numai lumina lumânărilor, o strofă sau două din cântec. Ei merg dintr-o parte în alta a scenei. Deodată se aprinde steaua. Tinerii arata spre ea şi se îndreaptă spre iesle. Când ajung, se aprinde lumina şi ei îngenunchează pe rând şi pun lângă iesle cutiile lor.

– Predica – se explică semnificaţia Crăciunului: Hristos este soluţia trimisa de Dumnezeu pentru toţi, pentru împăcarea oamenilor cu El. Magii – căutare – şi noi trebuie să-L căutam. Ca daruri să-I ducem Lui neliniştile, problemele, tristeţile, bolile, păcatele şi să avem un Crăciun special care să fie o nouă naştere şi pentru noi, un nou început.
– Li se dau tinerilor bucăţele de hârtie şi, în timp ce echipa de închinare cântă, sunt rugaţi să scrie pe ele ceea ce vor ei să ducă la picioarele lui Isus. Pe acestea pot să le ducă personal la iesle sau să le pună în nişte cutii de cadouri care vor fi pe intervale şi vor fi duse apoi.
– Încheiere – ceai şi biscuiţi.

sursa: http://www.misiune.ro/resurse-crestine/scenete-crestine/nasterea-lui-hristos.html

Sotia misionarului ucis crede ca pedeapsa primita de inculpati este justa, insa ii iarta pentru ce au facut

NTM12-10-07.jpg

 

Filipine (MNN) ― Rapirea si moartea misionarului Martin Burnham din partea organizatiei New Tribes Mission din anul 2001 a determinat o serie de rezolutii. Un tribunal din Manila a condamnat joi 14 membrii ai unui grup islamic militant Abu Sayyaf la inchisoare pe viata. Garcia Burnham, care a fost tinuta ostatic mai bine de un an impreuna cu sotul ei inainte ca acesta sa fie ucis in incercarea de evadare care i-a adus ei libertatea, crede ca pedeapsa este justa. „Mi-as dori insa mai mult ca orice ca aceste persoane sa poata auzi Evanghelia in inchisoare. Ma bucur ca nu au fost condamnati la moarte. Mi-ar placea ca ei sa afle despre iertarea care se gaseste in Isus Cristos.” Burnham spera ca ea sa poata fi acea persoana care sa le aduca acestor oameni mesajul Evangheliei. „Mi-ar placea sa ma intorc in Filipine, sa pot sa ii vizitez, sa vorbesc cu ei si sa le ofer literatura crestina in limba lor.” Rugati-va pentru familia Burnham mai ales in aceasta perioada dificila a anului.

Sursa: http://www.mnnonline.org/ro/article/10662

“Pericol de cadere!”

“Pericol de cadere!” – David si Bat-Seba: analiza de caz.

2 Samuel 11: 1 – 27.

 

David, cel mai “mediatizat” personaj al Vechiului Testament, cel mai mare poet si cantaret al poporului Israel, a trecut de multe ori prin experiente la limita apostaziei. In ciuda aureolei cu care il impodobim de multe ori, David a fost un om supus acelorasi slabiciuni ca si noi. Ceea ce uimeste in schimb la David, e puterea lui de pocainta publica. Isi publica pacatele, parca voind sa ne avertizeze ca si pentru noi exista un real “pericol de cadere.”

Pacatul lui cu Bat-Sheba este, probabil, cel mai negru episod din viata lui. Un episod care avea sa-l marcheze tot restul vietii. Insasi existenta acestei naratiune este o dovada a faptului ca pericolul pacatului  sexual este real. Discutam odata cu un tanar despre problema pacatelor sexuale si am fost surprins sa-l aud afirmand “eu nu am probleme in acest domeni…” Banuind ca e un tanar normal i-a raspuns “in sfarsit am intalnit un om mai puternic decat Samson, mai credincios decat David si mai intelept decat Solomon.” Neconstientizarea pericolului deschide usa cadarii.

Intr-o lume emancipata sexual, unde auzim ca tot mai multi slujitori sunt biruiti de pacate sexuale, indiferent de forma lor, pasiva sau activa, este prea greu sa recunosatem ca suntem intr-un real pericol? In urma unor sondaje de opinie, s-au observat trei lucruri care au dus la caderea oamenilor lui Dumnezeu in pacate sexuale: 1) neglijarea partasiei cu Dumnezeu; 2) lispsa marturisirii pacatelor; 3) nu au crezut ca asa ceva li se poate intampla lor.

Vom analiza cazul lui David, printr-o exegeza simpla si vom puncta cativa pasi care l-au condus pe David in pacat, bineinteles dorind sa evitam greselile facute de el.

 

            1. Era in lucul nepotrivit. “Dar David a ramas la Ierusalim…” 2Samuel 11:1. Ca Imparat al lui Israel trebuia sa fie in fruntea ostirii lui Israel. El era eroul pe care soldatii trebuiau sa-l urmeze. David il trimte pe Ioab, cu toata oastea la lupta, iar el ramane in Ierusalim. Motivele pentru care a ramas in Ieruslim sunt multiple si vom puncta mai jos cateva dintre ele, dar ceea ce conteaza pentru discutia noastra e ca David se afla in locul nepotrivit, la timpul nepotrivit. Acesta a fost unul dintre pasii care l-au condus spre pacat.

De multe ori fara sa ne dam seama ne afla si noi in locul nepotrivit. Cati barbati nu sunt biruiti de ispita sexuala pentru ca se afla in locul nepotrivit, uitandu-se la imagini nepotrivite, asculta muzica nepotrivita, vorbind cu persoane nepotrivite? Nu putem avea biruinta decat daca suntem in locul potrivit. Este absurd sa crezi ca un alcoolic va putea fi eliberat in mijlocul unei carciune. E un nonsens sa crezi ca flirtand cu cineva poti fi scutit de ispite sexuale. Locul in care suntem determina o mare parte din actiunile noastre. Neaflandu-se la locul potrivit mintea lui David a inceput sa-I dea de lucru.

            2. Neglija Legea lui Dumnezeu. Este greu de crezut ca un om ca David, care a scris o mare parte din Psalmi, putea neglija Legea lui Dumnezeu. In Deuteronom 17:17-20, Dumnezeu randuieste o lege pentru viitorii imparati ai lui Israel. Printre poruncile pe care Dumnezeu le instituie este si aceasta “Sa nu aiba un mare numar de neveste, ca sa nu I se abata inima…” Iar porunca aceasta “va trebui sa o aiba cu el si s-o citeasca in toate zilele vietii lui…” In fiecare zi David trebuia sa citeasca aceasta porunca a lui Dumnezeu si s-o implineasca. Prins in mii de activitati, neglijeaza porunca lui Dumnezeu, din moment ce-si ia mai multe neveste si mai multe concubine (vezi 2Samuel 3:2-5; 2Samuel 5:13). Relatia lui cu Dumnezeu suferea.

Daca neglijam Cuvatul lui Dumenzeu, sa nu ne fie de mirare daca vom cadea in ispita. Fara o ancorare puternica in Cuvantul lui Dumnezeu vom merge pe aceiasi cale distrugatoare pe care a mers si David. Doar o relatie stabila si permanenta cu Dumnezeu asigura curatia morala si spirituala pe care o cere Scriptura.

            3. Avea probleme familiale. De ce isi lua neveste dupa neveste? Pentru ca nu era multumit cu ceea ce avea. Dragostea lui pentru nevestele lui era superficiala. Este drept ca in contextul cultural in care se afla ii era permis sa aiba mai multe neveste, dar nu aceasta era intentia lui Dumnezeu. Intentia lui Dumnezeu a fost, dintotdeauna, ca barbatul sa aiba o singura nevasta careia sa-I fie credincios. Omul dupa inima lui Dumnezeu trebuia sa-si caute adevarata implinire in Dumenzeu. Alergand “din floare in floare” a sfarsit sub povara dorintelor si fanteziilor sexuale neimplinite.

            4. Ne era nimeni care sa-l corecteze. In 1Samuel 31 ni se relateaza infrangera suferita de Israel si moartea lui Ioanatan si al lui Saul. Ionatan era cel mai apropiat om de inima lui David, vezi 1Samuel 18:1. Era singurul care avea curajul sa-l infrunte si sa-I spuna atunci cand gresea, ca nu e bine ceea ce face. Fiind imparat, nimeni nu indraznea sa-I spuna “David tu nu faci bine”. David nu mai avea pe nimeni care sa-l corecteze atunci cand gresea din punct de vedere moral si nu mai avea pe nimeni caruia sa-I marturiseasca tensiunile lui sufletesti. A incercat sa-si  duca povara, cu care se lupta de mai multa vreme, de unul singur si a sfarsit doborat de ea.

Lipsa “darii de seama” (spiritual accountability) este unul dintre motivele care-I determina pe cei mai multi slujitori sa pacatuiasca. Cine-I va pastori pe pastori? Cine le va purta poverile?  Incredinteaza-ti poverile in mana celor ce sunt lipiti de inima ta. Nu incerca sa te descurci singur cand vezi ca nu mai poti. David a crezut ca se poate descurca singur si s-a inselat.

            5. A premeditat si a planificat totul. Pacatul a inceput in mintea lui, cu mult inainte de a o avea pe Bat-Seba. Intotdeauna pacatele sexuale pornesc de la fantezii si dependente nemarturisite. Bat-Seba era nevasta lui Urie Hetitul. Urie Hetitul nu era un soldat obisnuit. In 2Samuel 23:39 ni se spune ca era unul dintre cei 37 de viteji ai lui David. Erau unul dintre fruntasii ostirii lui. Urie era un soldat exemplar, e suficient sa vedem cum se comporta el, mai ales atunci cand David il cheama de la oaste pentru a inscena insarcinarea Bat-Sebei (v 7-13). David il cunostea pe Urie, era ceva obisnuit sa ia masa cu vitejii lui si cu sotiile lor. David o cunostea pe Bat-Seba foarte bine. Ea nu era doar sotia lui Urie, ci era si fata lui Eliam, la randul lui unul dintre cei 37 de viteji ai lui David, 2 Samuel 23:34. Dar despre Eliam gasim un amanunt si mai interesant, era fiul lui Ahitofel. Ahitofel era sfetnicul lui David, 2Samuel 15:12. Era cel mai intelept si mai respectat om din Israel. Despre el ni se spune ca “Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atata putere ca si cum ar fi intrebat chiar pe Dumnezeu.” (2Samuel 16:23). Asadar, Bat-Seba era nepoata lui Ahitofel, unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui. David o dorise pe Bat-Seba, care era foarte frumoasa, cu mult inainte de capitolul 11 din 2 Samuel. Capitolul 11 nu reprezinta altceva decat punctul culminant al tensiunilor si dorintelor lui sexuale legate de Bat-Seba. Cand Ahitofel a aflat ca David o abuzat de nepoata lui si ca l-a omorat pe Urie, si-a pierdut respectul pentru David. Cuprins de amaraciune a visat toata viata la razbunare, deaceea s-a revoltat impreuna cu Absalon si a sfarsit sinucigandu-se.

 

Pacatul lu David a avut repercursiuni colosale. Relatia lui cu Dumenzeu a ajuns sa atarne de un fir de par. Pasalmii 32 si 51 sunt expresii ale acelor tensiuni spirituale extraordinare. Natan ii spune lui David: “Domnul iti iarta pacatul, nu vei muri” (2Samuel 12:13), aratand prin aceasta ca intentia lui Dumnezeu a fost sa-l omoare pe David. Nu a avut liniste toata viata, sabia nu s-a dapartat de casa lui niciodata. A trebuit sa-si ingroape trei baieti, in timpul vieti, iar dupa moarte lui, din porunca lui Solomon, a-l patrulea sau fiu este ucis. Ceea ce ceruse el “sa dea inapoi patru miei…” s-a implinit. Dupa pacatul cu Bat-Seba, David nu a mai fost niciodata acelasi om.

Pentru fiecare dintre noi David este un semnal de alarma. Apostolul Pavel spunea: “Cine crede ca sta in picioare sa ia bine seama sa nu cada”. Acorati in El, dependenti de harul Lui si de Duhul Lui cel Sfant, vom iesi biruitori. Intelegand pericolul si cautand ajutor la Dumnezeu vom trai o viata curata – vom fi sfinti pentru ca El traieste in noi.

sursa: http://penticostalul.wordpress.com/

 

 

Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu

Aşa cum se cuvine unui drumeţ cu inima bună, te salut în timp ce paşii mei îţi pătrund în casă. Îmi scot haina de ploaie şi tuşesc grav. Încă din tonul vocii se simte setea mea. Mulţumesc pentru paharul de apă proaspătă; mă aşez în colţul mesei şi încep a-ţi povesti cu ochii trişti, cu inima răvăşită şi cu un zâmbet… aşa de şters pe chip. Mulţumesc încă o dată că m-ai primit! Am tot alegat în lung şi-n lat să primesc un răspuns întrebării mele: De ce? De ce nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu?

De ceva vreme zâmbetele mele sunt tot mai triste, inima mea tot mai secătuită de dor şi simt că ceva lipseşte. Mă simt de parcă Dumnezeu, care locuia într-un ungher al inimii mele, a plecat. Şi… da, dacă stau să privesc în acel colţ, nu găsesc decât un bilet pe care scrie: „Să nu uiţi niciodată cât de mult te iubesc!”. Şi semnează în dreapta jos, „Hristos”.

Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos? În fiecare zi am încercat măcar câteva clipe să stau de vorbă cu El. am încercat să fac binele, am încercat să ajut. De ce a plecat? Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Hristos?

[…]

Dar te-ai întrebat măcar pentru o clipă dacă nu cumva tu L-ai alungat?

Cum?! Crezi că eu L-aş fi alungat? Nu, nu aş face asta niciodată! Îl doresc pe Hristos în viaţa mea! Nu L-aş alunga din inima mea niciodată! Niciodată!!! Şi înţepenesc la gândul că L-am făcut să se simtă ca un străin în inima mea… sau, cel mult, ca un musafir.

Mai iau o gură de apă şi strâng paharul în mâini, gândindu-mă la cum s-o fi simţit El, în inima mea. De ce nu mi-am dat seama că trebuia să-I vorbesc ca unui prieten şi nu ca unui străin, că trebuia să râd şi să plâng pe umărul Lui în loc să înghit în sec de fiecare dată când inima sta gata să-mi răbufnească?

Nu am înţeles de ce a plecat! Dar poate că nici măcar n-a fost vreodată în inima mea. Poate că doar am crezut. Însă dacă a fost şi dacă a lăsat acel bilet: „Să nu uiţi niciodată cât de mult te iubesc!”… oare cum aş putea să înţeleg o astfel de iubire? Eu.. nu merit atâta iubire! De ce mă iubeşte când eu nici pe departe nu sunt aşa cum El îşi doreşte să fiu? Cum aş putea să-L mai înţeleg pe Dumnezeu?

Mă mai gândeam la atâtea momente din viaţa mea, în care problemele şi întrebările au dat năvală, când inima mi-a fost rănită, când am fost la un pas de moarte şi lucrul pe care l-am simţit a fost că lui Dumnezeu nu-i pasă, că nu-L interesează amănuntele din zilele mele grele, cu nori. Cum să înţeleg un astfel de Dumnezeu care, în timp ce îmi spune că-I pasă, îngăduie atâtea furtuni? Cine să-L mai înţeleagă pe Dumnezeu? – îmi tot repetam în minte şi mă-ngrozeam la gândul că nu însemn nimic pentru El!

Şi după ce-am alergat o bucată bună de drum ca să-mi liniştesc sufletul şi lacrimile, m-am oprit în dreptul unui copac. Era aşa de frumos! Parcă şi acum văd, parcă îi simt şi acum umbra răcoritoare… Şi am înţeles că acel copac a fost creat pentru mine, că întreaga natură poartă semnătura lui Dumnezeu pentru ca eu să mă bucur de ea. Şi-atunci, cum aş putea să-L înţeleg pe Dumnezeu?

Chiar dacă îţi este greu să crezi asta totuşi Lui Dumnezeu îi pasă de tine mai mult decât crezi!

Cum? Lui Dumnezeu îi pasă de mine? Şi-atunci, furtunile? Problemele mele? De ce le-a îngăduit un Dumnezeu care a creat acest univers pentru om, pentru mine?

Dar dacă acele momente pe care tu le numeşti „furtuni” ţi-au fost îngăduite având menirea de a te ajuta să-L descoperi pe Dumnezeu, de a te apropia mai mult de El, tot nu L-ai înţelege? Ai continua să spui că lui Dumnezeu nu-I pasă? El era acolo, lângă tine, când furtunile păreau să-ţi doboare corabia. Însă tu ai preferat să priveşti la valuri în loc să priveşti la viaţa din tine, dată de El şi ocrotită în palmele lui Dumnezeu. Puteai chiar să fii plină de bucurie tocmai pentru că ştiai că alături de tine este Dumnezeu.

Nu înţelegeai de ce te iubeşte când tu nu meritai asta?

Spune-mi măcar un om care merită să fie iubit! Spune-mi ce-ai putea să faci ca să meriţi o dragoste ca a Lui? Poţi să-I câştigi dragostea? Sau…poţi să-L opreşti să te mai iubească? Pentru asta ai fost creată, te-a creat cu un scop: să fii iubită de El!

Acum…Îl înţelegi pe Dumnezeu?

Cu răsuflarea tăiată şi cuvintele pe jumătate nerostite de uimire, nu mai pot rosti decât atât: „Acum îl înţeleg pe Dumnezeu!”… Am ales să tac înaintea Lui, am ales să încetez să mai cârtesc lăsându-L pe El să-mi facă de înţeles ceea ce nu înţeles, să dea sens lucrurilor care par să nu aibă sens! Iar când sunt lucruri pe care nu trebuie să le înţeleg, am învăţat să accept asta, admirându-L pe Dumnezeu promisiunea că va veni şi acea zi în care nimic nu-mi va mai rămâne nimic neînţeles!

Dacă şi ţie ţi se pare uneori de neînţeles Dumnezeu, deschide-ţi ochii şi urechile inimii… Dumnezeu vrea să te lase să Îl vezi, vrea să te lase să Îl auzi… Vor rămâne mereu lucruri pe care nu le vei înţelege când vine vorba de Dumnezeu. Nici să nu avem o astfel de pretenţie… Poate tocmai din acest motiv Dumnezeu are un farmec aparte, poate asta îi dă unicitate…

Mulţumesc încă o dată pentru paharul de apă! Te las acum! Rămâi cu bine!

 

-Norrishor

sursa: http://aercurat.com/item/c-nd-nu-l-mai-n-eleg-pe-dumnezeu

Diamante şi Carate

Carate

5 12 2007

 

rings

Familia evreilor a reusit din nou sa ne prosteasca! Pentru ca ei detin monopolul productiei de diamante (vezi aici) s-au gandit cum sa faca sa ne poata vinde faramiturile ramase din slefuirea diamantelor mari. Au gasit metoda! Au inventat un obicei nou de nunta! Tot omul se casatoreste, nu? Ce si-au zis ei, daca reusim sa inlocuim in traditia nuntii verighetele cu inelele diamantifere, i-am prostit pe tarani! Zis si facut. Diamantele mari pentru bogatasi, ramastele de diamant pentru “restul lumii”!

 

De cativa ani, in bisericile noastre, fetele nu se mai lauda cu logodnicii, ci cu inelele de logodna! Cat de mare este “piatra”? Cate carate are in total?

 

Voi asista in curand la logodna fetei noastre mai mici, Sarah. Sarmanul ei logodnic! … Marius s-a chinuit cateva luni sa “ghiceasca” ce fel de inel isi doreste fata mea. Am cautat sa-l aduc la realitate si l-am intrebat: “Si daca n-o sa-i placa inelul ce o sa zica: “Mai trage odata!” ca la loz in plic sau “Du-te de unde ai venit cu asta, nu ma jigni si cauta de vino cu altul, mai mare ca al prietenei mele care s-a logodit anul trecut” ?

 

Am vorbit serios, dar el a zambit si a luat-o drept gluma. Va zic eu, evreii ne-au prostit iarasi pe toti! Toata lumea trebuie sa cumpere marfa lor, chiar si faramiturile (ati auzit de inele la care caratele se masoara in grup, ca sa iasa neaparat peste o cifra “rezonabila”?

 

Eu am ramas de moda veche, adica “pocait nepacalit”. Ma intereseaza mai mult caracterul baiatului decat caratele inelului cu care vine. Nu ma da gata daca ii aduce acum carate multe si va fi gata sa-i spuna peste numai cateva luni “cara-te, valea!”

 

N-am facut “karate”, da tare-mi vine sa despic dintr-o lovitura firul acesta in patru si sa lamuresc odata pentru totdeauna si pentru toti aceasta problema. Nici parintii mei si nici parinti sotiei mele n-au avut parte de inele cu diamante. Nici macar verighete n-au avut! Asta nu i-a impiedicat insa sa aiba doua din cele mai reusite casnicii din cate am vazut vreodata. Fiti oameni cu minte si cuminti! Nu-i lasati pe altii sa va pacaleasca.

Daniel Branzei

sursa:http://barzilaiendan.wordpress.com/