Bucurie in cer si pe pamant

Noi Mainile Deschise am insotit cu un cantec de lauda


pe cei 17 imbracati in haine albe marturisindu-si credinta in apa botezului


In fata celor 650 de martori vazuti si miile de martori nevazuti din cer


ne-am bucurat alaturi de George


si dorim ca Duhul Lui Hristos sa-i insoteasca in decursul vietii lor pentru a fi Maini Deschise mereu spre cer si spre semenii lor

Alice Cooper este un Crestin !?!

„Exista o foame spirituala care are loc. Toata lumea o simte. Daca nu o simti acum, o vei simti. Credeti-ma. O veti simti” – Alice Cooper

 

 

 

Sunt cuvintele lui Alice Cooper cantaretul rock al anilor `70 asa cum scrie in Jesus Jurnal intrun articol mai vechi.Postez in continuare acest articol tradus, multumind pe acesta cale celei care ne-a ajutat cu traducerea textului Simona Stan
Fotografiile sunt preluate de pe alte site-uri (link foto pt sursa)

Iata articolul:

Starul de muzica rock A.C. a socat lumea in ’70 cu un spectacol in care consuma alcool, spectacol ce atingea subiecte taboo de la crima la necrofilie. Cativa ani mai tarziu, a socat lumea muzicii rock imbratisand in tacere Crestinismul.

Calea ii este si mai luminata datorita emisiunii de radio Nopti Cu A.C. care poate fi ascultata de 5 ori pe saptamana la mai mult de 80 de posturi de radio din tara. Cooper a spus unui invitat: e minunat. Pot interpreta orice vreau sa interpretez. Mai interesant e faptul ca gusturile sale muzicale se intind de la Motley Crue pana la Beatles.

El mai ia interviuri fostelor vedete rock cum ar fi Ozzy Osbourne, Joe Perry si Johnson Brian de la AC/DC.

Inafara de programul radio, Cooper inca mai are un program de turnee. E putin stiut de toata lumea ca el detine AliceCooperTown, in Phoenix, Arizona, orasul natal. E un restaurant care aduce un omagiu basketului, sportul de care AC e pasionat.

Lui ii mai place si golful si fundatia sa de muzica rock organizeaza un turneul anual de golf, menit sa ajute tineri cu probleme din zona Phoenix.

Desi antecedentele musicale si emisiunea actuala de radio contrasteaza in viziunea unor crestini, Cooper are o credinta puternica. Chiar daca vorbeste f. rar deschis despre asta, si-a deschis odata sufletul pe aceasta tema fata de Lonn Friend, editorul revistei rock KNAC.COM care poate fi citita on line. El a vorbit deschis despre vremurile in care consuma alcool, despre credinta in Dumnezeu si parerile altor vedete socante de rock care i-au urmat exemplul.

Cooper a descoperit alcoolul cand a intrat in muzica si dupa aceea a baut timp de 15 ani foarte mult. Lonn in citeaza pe Cooper care ar fi spus: eram dependent de alcool, probabil cel mai dependent. Nu am ratat nici un spectacol. Nu m-am impiedicat/clatinat niciodata. Nu mi s-a impleticit niciodata limba. Intr-un cuvant eram un fel de Dean Martin al muzicii rock’n roll. Cooper a afirmat ca o forta spirituala l-a facut sa se lase de baut la mijlocul anilor 80. Cred cu adevarat ca m-am vindecat complet. Cred ca ii poti spune miracol. E singurul fel in care pot explica ce mi s-a intamplat. Fusesem eliminat complet din propria mea viata.

Cooper a fost deseori numit modelul pentru cantaretii socanti de rock din zilele noastre, inclusiv Manson. Cooper nu il critica pe Manson pentru teatrul pe care il joaca pe scena, ci face apel la ipostaza sa anti Crista.

E foarte vehement pe tema asta, a afirmat Cooper pt. KNAC.com. cred ca albumul lui Manson, Sueprstar AntiChrist mi se adreseaza direct. Nu am raspuns primelor provocari. Mi-am spus, hei sunt crestin si nu o sa neg ceea ce cred cu adevarat. Pot fi star de rock’n roll, un crestin si mai ales pot fi Alice Cooper.

Cooper a mai continuat spunand ca Manson a avut o experienta crestina traumatizanta cand a fost mic. Cred ca a intrat in cercul unor persoane care nu se pot numi nici pe departe crestini si acestia, sa-mi scuzati expresia, l-au pus la zid. El e cel mai impulsive om pe care l-am cunoscut. Ii place sa fie cel care apasa pe buton sau da startul. Si eu stiu acest joc pt ca eu l-am inventat. Manson a continuat sa joace pentru ca a descoperit o serie noua de butoane pe care avea sa apese, dar el nu a apasat niciodata pe aceleasi butoane pe care am apasat eu, lucru destul de impresionant pentru ca eu jucam cu mult inainte de el acest joc.

Cooper a imbrarisat crestinismul mai mult ca pe o intoarcere la credinta decat ca pe o descoperire a ei. Eram destul de convins toata viata mea ca exista un singur Dumnezeu si acela e Isus Hristos si ca mai exista si diavol. Nu poti crede in Dumnezeu fara sa crezi in Diavol/in existenta diavolului. Mereu le spun trupelor ca cel mai periculos lucru e sa crezi in conceptul de diavol sau de Dumnezeu pentru ca nu au incredere pe deplin in ele. Cand crezi in Dumnezeu trebuie sa crezi in toata puterea lui. El nu e doar Dumnezeu, el este a tot puternic si are control asupra vietilor noastre. Pe de alta parte, diavolul, e un personaj real care incearca prin toate mijloacele sa-ti distruga viata. Daca crezi ca asta e doar mitologie, esti o tinta, pentru ca stii, asta e exact ce cauta Satana: ca totul sa fie un mit. Dar el nu e un mit, sunt pe deplin convins de asta. Mai mult decat sunt convins de orice altceva pe lume asta.

Cooper a spus: toti trebuie sa alegem. Fiecare, mai devreme sau mai tarziu trebuie sa faca aceasta alegere. Cand oamenii spun: Cum crezi asta? De ce crezi asta? Le spun ca inima mea nu imi spune altceva. Nu imi vine din intelect sau din logica ci din inima si din suflet si e mai puternic decat orice am crezut vreodata. Si cred intru totul asta. Astea fiind spuse, eu nu sunt un bun crestin. Ma refer, nici unul din noi nu e cel putin buni crestini. Dar nu asta e ideea. Cand esti crestin nu inseamna ca o sa fii bun, inseamna ca ai un drum mai greu pe care tre sa-l urmezi.

Desi multi au avut dubii in ce priveste combinatia pe care Cooper a facut-o intre credinta sa in Dumnezeu si trecutul sau in rock and roll, el nu vede in asta nici o problema. Sunt primul care se indoaie, dar cand vine vorba de ceea ce cred cu adevarat tot primul sunt care isi apara ideile. Am mai avut probleme cu crestini care cred ca pentru a deveni un bun crestin trebuie sa stai in genunchi 24h/zi intr-un spatiu inchis. Poate multi oameni pot trai astfel, dar eu nu cred ca asa ar fi vrut Dumnezeu sa traim. Cand Hristos s-a intors pe pamant, el s-a ocupat de curve, betivi si ticalosi, pentru ca acestia aveau cea mai mare nevoie de el. Isus nu si-a pierdut vremea cu Fariseii.

Desi Cooper inca mai poate vorbi despre teme ceva mai vechi, azi el are un mesaj nou.

In trecut serbam decaderea morala, decadenta, a recunoscut el pentru interviul acorsdat la KNAC.COM. Pot privi in urma la tot ce faceam atunci si la ce fac acum si vad ca sunt 2 lucruri diferite. Dar la acea vreme eram imaginea decadentei morale. Asa ca da, am multe pentru care cer iertare. Din ignoranta credeam ca fac ce trebuie. Credeam cu putere ca orice tip trebuie sa se culce cu toate tipele si ca trebuie sa bea cat de mult poate. Nu mai cred asta acum pentru ca imi dau seama cat de mult de poate distruge o astfel de viata.

Despteptarea spirituala se intampla peste tot in lume, crede Cooper. Este evident ca omenirea ravneste dupa raspunsuri nascute din constiinta, spune el. Acesta e cel mai sanatos pe care l-am vazut vreodata si fiecare trebuie sa-l descopere in drumul sau. Oamenii nu se simt impliniti daca au multe masini sau un portofoliu bogat. Chiar si cei dependenti afirma ca Oricate droguri as consuma nu sunt satul. Acest lucru nu este multumitor. Exista o foame spirituala care are loc. Toata lumea o simte. Daca nu o simti acum, o vei simti. Credeti-ma. O veti simti.”

 

Despre sărbătoare

Când vorbim despre sărbătoare şi spiritul ei trebuie să ne gândim la evrei şi la modelul pe care Dumnezeu l-a dat acestui popor cu privire la viaţă ca un tot.

Ne putem întreba dacă nu cumva sărbătoarea este o ieşire într-o altă lume, un refugiu, o evadare într-o altă viaţă, un remediu al plictiselii ? Nu!

La evrei, sărbătoarea era pur şi simplu continuitatea vieţii, un liant al lui a fi, o condiţie a trăirii împreună ca o împlinire şi o întregire a vieţii individuale. Era continuarea vieţii sacre în spaţiul sacralităţii totului, a întregului. Era plinirea totului în toţi, trăirea universală, cosmică, a întregului, a celui ce are în sine totul. Este momentul istoric care devine supraistorie, când timpul se opreşte şi fiinţa umană trăieşte veşnicia.

Sărbătoarea dă împlinire, este legătura cerului cu pământul, al umanităţii cu Dumnezeu, este timpul umplerii golurilor şi al recuperării semnificaţiilor. Doar viaţa împărţită duce la plictiseală şi îşi caută ieşirea în distracţie, dar viaţa adevărată nu ştie de plictiseală. Sărbătoarea este a vieţii adevărate, a omului întreg.

Sărbătoarea are darul de a ritma existenţa individuală şi comunitară, de a o ancora în ceea ce este fundamental, dar şi de a o relansa înspre un ţel care devine mai clar.

Aşa cum ne învaţă scripturile, sărbătoarea autentică presupune mai multe ingrediente. Fiecare trebuie să fie prezent pentru a avea cu adevărat o sărbătoare.

Mai întâi este comemorarea. Este vorba despre înrădăcinarea istorică, despre acea privire recuperatoare în trecut care face prezentul să vibreze. Prin comemorare, evenimentele fondatoare din viaţa poporului sunt actualizate în prezent. Privirea în trecut nu este una care produce nostalgia falselor reuşite, a paradisului pierdut, ci pentru a reînviora simţul şi sentimentul jertfei, al iubirii, pasiunii şi dăruirii, ca reflecţii ale intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa omului, ca regăsire a omului faţă de origini. Ea nu aduce golul şi plictiseala, ci umple, trezeşte, avântă. Acest igredient este fundamental pentru cei care vin, pentru actul predării mai departe a moştenirii deţinute. Memoria se transmite prin proclamare, prin utilizarea scripturilor şi prin tălmăcirea lor, prin cuvânt.

Urmează apoi comuniunea, unii cu alţii şi cu Dumnezeu. Prin gesturi şi acţiuni, prin daruri şi simboluri se intră în această taină a comunicării, a întregului, a prezenţei şi trăirii. Ea dă conştiinţa valorii persoanei în relaţie cu alţii şi cu Creatorul, descoperă importanţa care este conferită fiecăruia, dă accesul la întreg şi la imanenţa lui Dumnezeu. La sărbătoare se unesc toate în Dumnezeu, totul are semnificaţie şi este recuperat, nimic nu este străin şi izolat.

Apoi este odihna, o odihnă activă a duhului şi a sufletului, una pasivă a trupului. Este o secvenţă care are darul să puncteze realizările şi eşecurile, este oprirea care lasă loc discernământului.

La urmă vine bucuria şi veselia, care numai aşa sunt cu adevărat depline. Este vorba despre bucuriile simple născute în noi şi primite, bucuria bucuriei celuilalt, a celorlalţi împreună, bucuria întregului. Şi cine-i va sta împotrivă?

Danuţ Jemna

Sursa: articol = email

fotografie: http://paltinis.cuvantulscris.org.ro/_files/curcubeu.jpg

La cererea domnului Daniel Bulzan administrator al http://paltinis.cuvantulscris.org.ro/ ne cerem scuze pentru publicarea fotografiei fara acordul sau si de aceea va spunem: scuze, am gresit si punem link-ul vizibil

 

Reflectii

Fiica lui Billy Graham, intr-un interviu in emisiunea Early Show, a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001: „Cum a putut Dumnezeu lase sa se intimple asa ceva?” Anne Graham a dat un raspuns foarte profund si inspirat: Cred ca Dumnezeu este adinc intristat de aceasta, la fel ca si noi, dar noi de ani de zile Îi spunem sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre. Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvintarea si protectia Sa daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.)

Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O’Hare a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K. Apoi, cineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K. Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K. Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine. Apoi, cineva a spus sa tiparim reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi, industria show-business- ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment( amuzament) , nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte. Iar acum ne intrebam de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli? E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba de ce totul merge tot mai prost. E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, gindesc, spun sau fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. E ciudat cum de unii pot spune Cred in Dumnezeu si de fapt sa-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede si el in Dumnezeu. E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora. E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca. E ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.

Faceti bine celor ce va urasc

Faceti bine celor ce va urasc (Matei 5:44)
Urmatorul episod a avut loc intr-o celula de inchisoare nazista .Intr-o zi gardianul a impins un nou detinut in celula in care erau detinuti crestinii .Era tuns ,murdar si slab. La inceput nu la recunoscut nimeni ,dar dupa cateva minute cineva a exclamat, „Acesta este capitanul X”. El fusese unul din cei mai cruzi chinuitori ai crestinilor.Arestase si batuse pe multi dintre cei cu care acum impartea celula inchisorii. Ei s-au adunat in jurul lui si l-au intrebat cum a ajuns sa fie inchis. Cu lacrimi pe obraji, el le-a povestit istoria lui.
Cu cateva luni in urma ,in timp ce sedea in biroul sau ,un baiat de doisprezece ani a intrat,tinand in mana un buchet pentru sotia capitanului. Baiatul i-a spus, „Domnule capitan ,dumneavoastra sunteti cel care a trimis pe tata si pe mama la inchisoare. Astazi este ziua de nastere a mamei . De fiecare data in acesta zi ,i-am adus un buchet.Din cauza dumneavoastra ,nu o am astazi pe mama cu mine ca sa-i fac aceasta bucurie ,dar ea este crestina si m-a invatat sa-mi iubesc dusmanii si sa rasplatesc raul cu bine . De aceea m-am gandit sa aduc o floare pentru mama copiilor dumneavoastra. Va rog sa i-o duceti si sa-i spuneti despre dragostea mea si dragostea Domnului Isus.” A fost prea mult pentru acest ofiter .Si el era o creatura a lui Dumnezeu, luminat de lumina „care lumineaza pe orice om ,venind in lume ” (Ioan 1:9) . A imbratisat pe copil . De atunci nu a mai putut tortura ,nici nu si-a mai putut mentine pozitia . Acum, el considera ca un privilegiu sa fie inchis cu aceia pe care el i-a inchis.
Dragostea care iarta este cheia unei vieti crestine victorioase.

 

Sursa: http://www.geocities.com/cioanas/diverse/facetibine.htm