A plecat la cer tatal pastorului Daniel Branzei

Pe grupul de discutii Roboama am primit urmatoarea veste:

Dragii mei

Vasile Branzei, tatal nostru, a plecat la Domnul Sau luni dimineata, 19 Noiembrie, 2007.
A murit in somn, linistit, dupa ce ieri dupamasa a intrat in coma.
Ultimele lui cuvinte au fost pozitive. A glumit cu noi pana in ultima clipa, optimist. L-am intrebat daca vrea sa plece sa se intalneasca cu Domnul Isus si cu mama. Mi-a spus ca da.
Ultimele cuvinte au fost: „Drum bun, taticule. Ne va fi tare greu fara dumneata.”

Slava Domnului pentru ca noi n-avem un sfarsit fara nadejde, ci o nadejde fara sfarsit!

 

Daniel Branzai

Fotografii si detalii la : http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/11/19/a-sunat-soneria-doamna-a-venit/#more-322

Ne bucurăm de fraţii noştri

Ne-am bucurat de vizita fraţilor noştri din Zalău şi de mărturia lor.

Ne bucurăm ca Duhul Sfânt a lui Dumnezeu lucrează şi schimbă oameni pentru cer.

Am găsit acest clip cu mărturia lor şi merită văzut.

În continuare un reportaj preluat de la Radio Vocea Evangheliei Timişoara

Radio Vocea Evangheliei – Timisoara

Ioan Ciobota, reporter:

– Corespondenta de astazi nu este din Timisoara, ci este de la Zalau.

In Zalau „se misca tara”.

In Zalau are loc o trezire spirituala exceptionala.

Dumnezeu lucreaza intr-un mod deosebit in Zalau, cu o mana de oameni de acolo, care au ales din toata inima sa-L slujeasca pe El.

L-am rugat pe d-l Constantin Joldes – unul dintre primii pe care Dumnezeu i-a folosit in aceasta trezire – sa ne spuna cateva cuvinte despre ce se intampla la Zalau.

Constantin Joldes, Biserica „Harul” – Zalau:

– Ar fi multe de spus, dar pentru inceput ar trebui sa vorbim despre Biserica Baptista nr.1 din Zalau, in care a existat o preocupare pentru rugaciune si mai ales in urma unui text care la un moment dat a inceput sa ne spuna foarte mult. Acest text este amintit de Domnul Isus si este despre „Casa Mea”, care se va chema o „Casa de rugaciune”.

Atunci mi-am dat seama ca in Biserica facem alte slujiri si predicam mai mult decat ne rugam.

Constatarea noastra era ca la timpul de rugaciune era o mica prezenta, deci erau mai putini cei care participau. Nu am reusit sa mobilizam prea multi frati si surori la timpul de rugaciune.

Tot pe fondul acesta au fost cateva interventii miraculoase in viata catorva persoane, intre care am fost si eu, in care ne-am dat seama de interventia lui Dumnezeu in mod supranatural in vindecarea catorva cazuri de boala sau anumite evenimente specifice.

S-au marturisit aceste lucrari ale lui Dumnezeu si ne-am apropiat de Cuvantul lui Dumnezeu si am constat ca in Biserica incepe sa creasca prezenta la timpul de rugaciune.

Ioan Ciobota, reporter:

– A fost oarecum un interes pentru acele miracole sau acele minuni pe care Dumnezeu este gata sa le faca oricand in viata oamenilor si a fost probabil totodata pus accentul pe un lucru foarte simplu si vechi de cand Biserica: – rugaciunea.

Constantin Joldes, Biserica „Harul” – Zalau:

– In special nu stiu daca accentul si preocuparea era miracolul, cat ca a fost o provocare sa revedem si chemarea Scripturii la rugaciune, dar si sa vedem ca in rugaciune ne regasim pe noi insine si apropierea de Dumnezeu.

De fapt in Biserica era aceasta preocupare a oamenilor sa se apropie de Dumnezeu, dar nu stiau cum sa o faca si in aceasta dimensiune a rugaciunii. S-a intamplat ceva care a favorizat acest lucru si prin adaugarea cantarii de lauda in inchinare.

Lauda si cantarea au inceput sa devina in acele momente o parte integranta si foarte importanta din tot ceea ce se facea la timpul de rugaciune si inchinare. Asa ca cele doua lucruri conjugate – cantarea de lauda si rugaciunea – dupa vreo 6 luni au inceput sa fie o preocupare insistenta a Bisericii.

Ioan Ciobota, reporter:

– Ati pus accentul principal pe rugaciune si Dumnezeu a inceput sa reverse Duhul Sfant peste aceasta mica initiativa, aceasta mica adunare.

Cum au evoluat lucrurile, unde sunteti acum?

Constantin Joldes, Biserica „Harul” – Zalau:

– Dupa un timp, in Biserica s-a pus accentul si pe darurile Duhului Sfant. Ne-am dat seama ca inchinarea nu poate sa creasca in dimensiune fara sa adaugi tot ceea ce Scriptura arata a fi foarte important. De aceea am inceput sa intelegem ca roadele si darurile Duhului Sfant trebuie sa faca parte din inchinare.

Asa ca in Biserica, in timpul de rugaciune, au aparut reumpleri cu Duhul Sfant si au aparut daruri spirituale, cum ar fi vorbirea in limbi, proorocie, vedenie, lucruri care au inceput sa stimuleze si mai mult acest timp de inchinare.

In final am organizat separarea de biserica prima, in intelegere cu comunitatea, si in biserica noua, care se numeste Biserica „Harul”, se aduna la ora actuala peste 300 de oameni.

Aici au fost rezultate deosebite in special in misiunile acestei biserici.

Cea mai mare surpriza a fost la Cluj-Napoca, unde, intr-una din bisericile din Zorilor, in care erau adunati peste 700 de tineri, la sfarsitul serviciului care a durat 4 ore, peste 50 de tineri s-au predat Domnului si ne-am rugat ca ei sa fie pastrati sub mana ocrotitoare a Domnului.

Ioan Ciobota, reporter:

– La final v-as ruga sa intreba ce sfat ati avea pentru alte biserici din tara care se confrunta la un moment dat cu aceasta stare de amorteala in ceea ce priveste relatia cu Dumnezeu, pentru a trece de aceasta letargie?

Constantin Joldes, Biserica „Harul” – Zalau:

– Daca au devenit constienti de acesta stare de letargie, de acest „minus” sa spunem noi, in inchinare si rugaciune, constienti de lipsa de interes a lor sau a celorlalti din Biserica, acesta este un prim semn bun.

Daca nu-ti dai seama ca este ceva rau sa nu te inchini cu pasiune si sa nu fii prezent la inchinare, sa nu-ti placa inchinarea, daca nu-ti dai seama  de lucrul acesta, atunci iti spui: ce sa schimbi, ca totul e bine?

Primul semn este acesta – sa-ti dai semana ca trebuie sa schimbi ceva.

Al doilea lucru pe care vreau sa-l spun este ca exista o cale de schimbare.

Ce am vazut noi este ca prin harul lui Dumnezeu, fara merite omenesti, prin smerenie, prin inchinare, dupa caile pe care le descrie Scriptura, exista mai mult.

As vrea sa spun tuturor sa caute sa intre in grupuri vii de inchinare. Sa nu stea in grupuri pasive, pentru ca va ramane si el pasiv.

As vrea sa-si caute, sa gaseasca, sa ajunga asa incat toata Biserica unde este sa se inchine cu pasiune, intrucat ceea ce Scriptura spunea in Faptele Apostolilor, capitolul 2 – ca-n fiecare zi erau la Templu – este o stare normala a Bisericii, pe care noi am vazut-o si pe viu o traim la noi la Zalau, si cred ca aceasta este un normal al fiecarei biserici.

Ioan Ciobota, reporter:

– Aceasta a fost corespondenta despre… n-as spune un eveniment, ci despre o miscare, ce are loc la Zalau, o miscare de trezire spirituala, pe care Dumnezeu o face atunci cand oamenii inteleg un lucru simplu, dar foarte important, si anume RUGACIUNEA – relatia personala cu Dumnezeu.

Mi-as dori ca asa cum Zalaul „a luat foc”, in sensul ca oamenii simt focul Duhului Sfant peste ei si incep sa traiasca o viata vie, impreuna cu Dumnezeu, asa sa se raspandeasca acest foc al Duhului Sfant in toata tara si toata tara aceasta sa se trezeasca, toata tara aceasta sa se intoarca la Dumnezeu, sa fie o trezire spirituala in toata Romania.

Sursa: http://www.rve-timisoara.ro/stiri.html

Sărbătoare – o mana deschisa si-a gasit perechea

Un eveniment deosebit a avut loc Duminica dimineata la biserica penticostala Filadelfia:
Uniti in juramantul de credinta si iubire Zâna si Dany au pasit la altar pentru oficierea casatoriei lor.
Nunta Zana si Dany
Ne bucuram impreuna cu ei si le uram casa de piatra impreuna cu Domnul.